Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


Ancheta Cafenelei
GENERATIA '80 LA MATURITATE*

1. Sunteti un scriitor optzecist? Are generatia '80 un program estetic? Care sunt, în opinia dv., punctele esentiale ale programului optzecist? Si-a publicat vreodatã generatia, compact si unitar, acest program? Ce aduce nou si în acelasi timp valoric în literaturã optzecismul? Dezvoltati.
2. Ce loc ocupã optzecismul în literatura românã contemporanã, în raport cu celelalte generatii sau concepte literare? Ce sanse are în viitorul literaturii optzecismul si ce sanse au celelalte generatii literare, mai vechi sau mai noi? O generatie „cu program“ are în literaturã un destin mai bun fatã de o generatie sau un scriitor fãrã un asemenea „program“?
3. Ce anume apreciati în mod deosebit si ce dezavuati în estetica optzecistã sau în atitudinea ei? Credeti cã în viata literarã româneascã existã mai degrabã o atitudine prooptzecistã, sau se manifestã o reactie împotriva optzecismului? În ce constau aceste atitudini?
4. Numiti cel putin câte cinci poeti, prozatori, critici literari si eseisti optzecisti de valoare.
5. Existã vreo generatie despre care s-ar putea spune cã detine puterea în literaturã în acest moment? Care este ea si ce sanse are ca opera ei sã se eternizeze?
6. Ce destin credeti cã are în literaturã un scriitor de valoare care nu face parte din generatiile sau grupãrile literare importante?

* Cafeneaua îi invitã sã-si exprime opiniile pe toti soldatii condeiului care sunt în temã, indiferent cã acestia apartin unei generatii sau alta ori cã sunt scriitori solitari…

Ion ITU

1. Sunt douã tipuri de programe estetice: unul format din enunturile însãilate apriori, altul bazat pe rationamentele încropite aposteri. În primul caz au excelat manifestele moderniste de la începutul secolului XX. De pildã, Manifestul futurist; sau Manifestul crinului alb. În al doilea caz au excelat celelalte tipuri de manifeste inutile. Primele aveau avantajul cã, fiind elaborate înainte de declansarea faptelor de viatã (literarã), le fãceau dintrodatã, pe acestea, fãrã sens. De aceea în urma lor nici nu s-au mai putut închega miscãri intelectuale pe mãsurã. Proiectele au consumat, prin ele însele, toatã substanta realitãtii. În al doilea caz, deoarece gândirea conceptualã nu a putut sintetiza, printr-o intuitie luminoasã, întregul pachet de criterii antebelum, viata a fãcut dovada cã nici nu i-au fost de trebuintã. Dacã în acest caz nu mai sunt necesare programele, în primul caz, cum s-a vãzut, n-a mai fost necesarã viata. Prin urmare, ca sã dãm o solutie corectã contradictiei de termeni, trebuie sã depãsim într-un fel oarecare acest nex dilematic. De aceea spunem cã, dacã generatia ’80 are un program estetic, asta înseamnã, prin deductie logicã simplã, cã ea nu existã ca realitate. Iar dacã existã ca realitate literarã, înseamnã cã si-a încropit programul postfestum. Ceea ce ne conduce la concluzia cã acesta nu poate fi decât un discurs mincinos. Întrucât toate discursurile de dupã n-au cum sã fie socotite între „proiecte si programe”, toate proiectele aposteriori sunt documente care falsificã realitatea. Aposteriori nu se poate face proiectul mãgarului. Se poate face numai descrierea mãgarului, care se aflã întotdeauna dinapoia lui. Unde putem avea diferenta dintre ceva cu care se ilustreazã creatorul mãgarului si rezultatul procesului de rumegare specific îndãrãtnicului patruped. Iar dacã iei descrierea dintr-un pachet si o numesti program înseamnã cã întelegi foarte prost lucrurile acestea si, în mod sigur, îti scapã câteva reguli (esentiale) ale vorbirii logice.
În ceea ce priveste chestiunea generatia ’80, care vã intereseazã atât de mult, eu cred cã ea este prizoniera unei dihotomii blestemate: pe de o parte poate fi caracterizatã printr-o vocatie previzionarã, care vesteste lumii, suflând în trâmbitele mortii, sfârsitul veacului. Însã, pe de altã parte, ea transcrie ultimul proiect cultural în termenii realismului socialist. „Programul” optzecistilor poate fi socotit totodatã...

(continuare în pagina 4)