Poesis
Aurelia RÂNJEA
ÎNTELEPCIUNE
Când vreau sã vorbesc
Cu Dumnezeu,
Îl caut înlãuntru-mi.
Cu harta lui
Navighez prin cuvinte.
Cânt la un pian acordat
Muzica unei lacrimi viitoare.
Descopãr noi orizonturi,
Deschid alte usi
Prin care las sã intre
Diminetile.
FURTUNÃ
A plouat din nou
Peste suflet.
Furtuna-mi trezeste
Ochii rãtãciti
În oglindã.
Stelele mi-au luminat pasii.
Am înteles drumurile...
CASTEL SINGURATIC
Noaptea mã plimbã
Printr-un castel singuratic,
Drumul mã urmãreste
În fiecare dimineatã
Cu fereastra aprinsã
De ger.
Gând poposit în castel,
Lângã candela aprinsã.
Nu mai rãtãcesc.
ÎN AL NOUÃLEA CER
Mã întreb:
Cum o fi în al nouãlea cer?
Îl ating doar pe cel
Din sufletul meu.
Cât de greu trebuie
Sã trec din unul în altul,
Printre ferestre?!
Sã urc nouã.
Dar de acolo...
CREPUSCUL
Dimineatã,
Cât de frumoasã!
Cuvintele clipesc pe tãrm,
Zilele cresc rãsfirate-n priviri,
Soarele meu lunecã
Pe curcubeele ude.
De unde vin
Aceste râuri de jar?
Clipocesc în cascade
Iubirile crude.
În frunzele azurului
Trece plânsul de sirenã
Al noptii
Stinse-n valuri.
DIALOG
Cerul atât de aproape!
Fosnet de lunã
Curge în ochii pictati.
Freamãtã umbrele
Zilei de ieri si de mâine
Într-un dialog neterminat.
Cãzãtoarele stele
Îmi însotesc drumul.
EXISTENTÃ
Tainã peste aripi.
Curge linistea
Risipitã în seminte.
Firul de nisip
Ascunde adevãrul.
