Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


Poesis

Alexandru MÃRCHIDAN

Moto: Tristete înseamnã a fi singur mai ales în bucurie decât în durere

Demitizare

da azi am surâs
asa îti promisesem
hai sã ne prefacem cã ninge
cu petale de trandafiri
ai putea sã-mi aduci parfumul
tãu pe-o tavã în fiecare dimineatã
lângã micul dejun
si eu voi pleca pe un cal cu aripi
sau cam asa
sã mai omor niste balauri
rãmasi de sãptãmâna trecutã
iar la întoarcere-ti voi fi adus
desigur floarea de pe stânca soarelui
dar mã-ncurcã stii doar
ochii mei tristi
si m-ai confunda cu alte personaje
tristi de nimicul strângerilor de mânã
de nimicul florilor de mânã
de nimicul florilor uscate
prin glastre.


Refren

încã o dimineatã de-aia grea
grea de tot
în care frigul stã ascuns
dupã draperiile amortite de somn
si te poti împiedica usor
de penumbrele picioarelor de masã
de ce s-o fi nãscut toamna
pentru ca eu sã-mi vãd imaginea
tulbure în lac
asa un fel de tablou de cearã
cu pete de frunze si stoluri de aripi
nici acum vecinii mei
copiii lui Bachus
n-au hotãrât dacã Dumnezeu
e bãrbat sau nu e deloc
dacã se moare în masã
la sfârsit de secol etc.


Joc în doi

as fi înnebunit sã mã stiu
atât de singur dacã n-as fi aflat
dupã masã de la întunericul
ce si-a spart capul de ochiul meu
cã moartea ne tine de mânã
si e credincioasã ea nu ne sperie
ne mângâie câteodatã când mortii
pleacã dimineata sã cumpere ziarul
si chiar dacã se mai duce ea nu mã lasã
singur amintirea ei adicã tocmai
copilul ei îmi tine de urât
si-atunci vorbim despre probleme filozofice
eu îi spun cã iubirea nu e oarbã
ci doar putin lovitã la ochi
si cã e chiar frumos sã strigi
cã esti viu când viscolul îsi cere afarã
iarna lui dar ea râde tace
din când în când îmi face semn
sã sorb mai iute din cafea.


•••

dintr-un prost obicei
oamenii mor
ce-ai zice dacã timp
de-o atingere am înnopta
pe insule plutitoare asemenea
înghetatei scurse pe-un cornet
stiu cã existã locuri
si mai ales inimi da mai ales inimi
în care moartea e trimisã sã moarã
ce-ai zice dac-am împrumuta
si noi o astfel de inimã
pânã când ne vom da seama
cã nu mai suntem de mult.