Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


Amurg sentimental, o tribunã de literaturã

Interviu cu scriitorul Ion Machidon
realizat de Mihaela Fulgeanu-Matei

- Domnule Ion Machidon, sunteti directorul revistei Amurg sentimental si presedintele cenaclului cu acelasi nume. Ce reprezintã ele pentru dvs.?
- Pentru mine, atât Editura Amurg sentimental, cât si cenaclul, cât si revista reprezintã enorm de mult. Pot spune cã reprezintã o tribunã de literaturã prin faptul cã, prin paginile revistei, promovãm creatorii, promovãm literatura celor care o cultivã la nivel national: tineri, vârstnici, membri ai Uniunii Scriitorilor sau nemembri, autori care sunt pe cale de a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor.
- Se doreste a fi Amurg sentimental altfel decât celelalte reviste literare?
- E greu sã spun cã se doreste. Se doreste Amurg sentimental sã trãiascã atât cât putem sã-l ducem noi, prin fortele noastre financiare, pentru cã nu avem sponsori, nu ne ajutã Ministerul Culturii, deci gruparea noastrã, membrii nostri, ai Amurgului sentimental, ai cenaclului, contribuie cu parte pecuniarã si la aparitiile revistei. Dar se doreste sã fie o revistã, zicem noi, pe toate gusturile de cititori, sã placã tuturor genurilor de scriitori.
- Mi-ati anticipat întrebarea. Cãrui gen de cititori se adreseazã revista dvs.?
- Se adresezã tuturor categoriilor de cititori, indiferent de vârstã, religie, sex, apartenentã politicã. Se adreseazã cititorilor care au simtul frumosului, curajul de a pãstra identitatea limbii noastre si curajul de a se sti prieteni pentru o publicatie.
- Aveti o anume orientare din tiparele cãreia nu doriti sã iesiti?
- N-as spune cã nu avem. Si, totusi, as spune cã avem o orientare în sensul cã noi mai mult mergem spre poezia de traditie româneascã. Cei care cunosc revista îsi dau seama de acest lucru. Vrem sã reînnoim si sã readucem o traditie poeticã în actualitatea noastrã. Deci vrem sã înnoim poezia de altãdatã. Nu poezia eminescianã. Ca model, poate sã fie, dar ca stofã liricã, nu. Ea trebuie sã fie de altã încãrcãturã sufleteascã, sã aibã o altã hainã sub aspectul cuvintelor.
- Urmãriti, atunci când publicati, exclusiv activitatea literarã a unui scriitor sau si ceea ce tine de viata lui, apartenenta politicã, viata socialã?
- Am spus si mai înainte cã nu ne intereseazã apartenenta politicã, nu ne intereseazã vârsta, nu ne intereseazã nimic din biografia autorului respectiv, ne intereseazã manuscrisul pe care ni l-a trimis respectivul autor. Dacã el corespunde necesitãtilor sau gustului nostru la citire, atunci îi dãm drumul la tipar. Dacã nu, directia la cos!
- Dacã ar fi sã o luati de la capãt, ati face tot acelasi lucru?
- Exact! Dacã ar fi sã reeditez reviste, tot reviste de literaturã as edita si tot cu un titlu controversat, cu un titlu socant, cu un titlu care corespunde dorintei noastre de schimbare, de nou în literatura noastrã.
- De ce ati ales ca titlu Amurg sentimental?
- Amurg sentimental reprezintã, pentru mine, enorm de mult si pentru cei care mã cunosc din miscarea noastrã cu acelasi nume. Este titlul unui volum de poezie de dragoste, al meu, care a apãrut în 1992 si care a fost foarte bine primit de critica de specialitate. Am vrut sã fie un titlu poetic. Unii zic: „Suntem la încheierea vietii pe pãmânt”. Fiecare interpreteazã cum vrea, dar acest Amurg sentimental este un titlu bacovian, eu fiind, prin structura mea, prin felul meu de a fi, bacovian, am vrut sã fie, într-adevãr, ceva deosebit.
- Ca editor, preferati orientãrile postmoderniste sau pe cele traditionale?
- În mod deosebit, pe cele traditionale. Am publicat un volum extraordinar de plãcut, Capricornul schiop, al Verei Hudici, o prozatoare care a fãcut cinste literaturii pânã-n ’89 si s-a stins, a rãmas în uitare. Un roman foarte interesant. A murit la 80 si ceva de ani, oarbã, în casã, absolut neajutoratã de nimeni si cãreia îi port un respect deosebit, sã-i fie tãrâna usoarã acolo unde este, pentru cã dumneaei mi-a dat recomandare de a fi primit în Uniunea Scriitorilor. Mi-aduc aminte, cu tristete, de plecarea ei, dar mi-aduc aminte si cu bucurie de ea, pentru cã Amurg sentimental a adus în rafturile bibliotecilor, cititorilor un roman precum acesta, Capricornul schiop. Am publicat foarte multã prozã de traditie româneascã. Dar soarta, destinul face sã-i acceptãm si pe acei modernisti care vin cu nervul lor scriitoricesc, asa cum este si trebuie respectat si trebuie, de asemenea, luati în considerare.
- Vã aflati la Pitesti în calitate de prieten al lui Adrian Georgescu, dar si de director al Amurgului sentimental. Cum salutã directorul Machidon aparitia celui de-al doilea volum al lui Adrian Georgescu?
- Amândouã cãrtile, si Rebutarea omenirii si Uleiul din candelã, i le respect si i le salut cu toatã sinceritatea pentru noutatea pe care o aduc în viata noastrã literarã, sãrind peste inadvertentele gramaticale: punct, virgulã, punct si virgulã, fãrã literã mare, fãrã dialog, fãrã personaje. Dar sunt cãrti de referintã nationalã. Eu am încredere cã, o datã cu trecerea anilor, se va vorbi foarte mult despre aceste douã microromane.
- Ce mesaj doriti sã transmiteti cititorilor revistei noastre?
- Vreau sã le transmit un gând prietenesc. Seara aceasta a fost una specialã. Pot sã vã spun cã plec mai mult decât entuziasmat si fericit totodatã, pentru cã am întâlnit prieteni adevãrati, prieteni cititori si prieteni care respectã truda noastrã de la Bucuresti, truda Amurgului sentimental.
- Ce impresie v-a lãsat aparitia revistei Cafeneaua literarã?
- Cunosc revista Cafeneaua literarã de la primul numãr. Se vede cã a evoluat în bine, sumarul este de la numãr la numãr bogat, prezintã materiale nu numai de la redactori, ci si de la colaboratorii din tarã, si este important cã, în acest oras frumos, cu oameni sufetisti, oameni doritori de artã, apare aceastã revistã. Eu, ori de câte ori am primit-o, am prezentat-o si-n cenaclul nostru Amurg sentimental, la Bucuresti, si am consemnat-o în revista noastrã si o voi face, cu plãcere, ori de câte ori voi avea ocazia.