CONTEMPORANUL
IDEEA EUROPEANÃ
Cu mai multe - diamantine - fatete, desi nu le vom lumina pe toate,
este numãrul din iulie 2003 al Contemporanului, primit prin grija
distinsei Aura CHRISTI.
Cu un comentariu interesant asupra unui dicton - Devino ceea ce esti!
(înfãtisat sub mai multe chipuri) - îsi continuã
prozatorul Nicolae BREBAN seria hermeneuticã asupra operei lui
NIETZSCHE.
Sub acest dicton ar putea fi pusã si atitudinea Alvinei HOUGHTON,
eroina romanului Fata pierdutã, autor D.H. LAWRENCE, pe care
Aura CHRISTI o analizeazã atent într-o cronicã dedicatã
romanului. Hotãrârea Alvinei de a rupe logodna si mai ales
legãturile placentare cu Casa MANCHESTER, casã care ajunge
sã fie pentru ea „un microcosmos castrator, restrictiv
si anihilant”, este chiar întru devenirea fiintei Alvinei.
De altfel, comentatoarea observã cã Alvina se înscrie
în aura acelui „sã te redobândesti pe tine”
kierkegaardian spunem noi, care, nu este departe de dictonul lui NIETZSCHE.
Nu stiu ce dobândeste Alvina în urma revoltei sale. Nu stiu
dacã ea are, asemenea fiului risipitor, experienta unei alte
lumi. Însã ea trebuie sã fie cel putin eliberatã
de lesa unor conventii care îi închid destinul.
O bine venitã anchetã - La ce bun revistele literare în
vremuri de tranzitie - prilejuieste comentarii pertinente din partea
unor importanti scriitori, precum Liviu GRÃSOIU, Adrian POPESCU,
Aurel RÃU, Simona CIOCULESCU, Dumitru CHIOARU, Ion BÃLU,
Alexandru PINTESCU, George VULTURESCU, Daniel POPESCU, Nicoleta SÃLCUDEANU,
Olimpiu NUSFELEA, Irina COROIU, Robert SERBAN, Al. CISTELECAN.
Ancheta puncteazã eroismul scriitorilor care, în ciuda
tuturor greutãtilor financiare, fac eforturi sã tinã
în viatã revistele literare si care reusesc în acest
fel sã întretinã si potenteze un climat spiritual,
acum, când telenovela si manelele sunt la un pas de a ne cuceri
sufletele. Când produsele subculturale, amplu si colorat mediatizate,
tind sã punã stãpânire pe noi. Dar poate
cã ar trebui punctatã si bunãvointa unor institutii
- locale îndeosebi - de a finanta revistele literare. Pentru cã
nu este nicidecum neglijabil meritul acelora care, alãturi de
scriitori, contribuie la construirea imaginii si a viitorului cultural
al urbei lor. (V.D.)
REFLEX
Sub semnul ofensei criticii pare sã fie pus numãrul triplu
4-5-6 al revistei Reflex din Resita, revistã care se luptã
sã armonizeze viata urbei cu spiritul creator si iscoditor.
Criticul Adrian Dinu RACHIERU se opreste, atent, asupra „interioritãtii
convulsive” a poetului Vlad Neagoe, cu prilejul lecturãrii
cãrtii de versuri Ochiul luminos, Editura Vinea, 2002.
Olimpia BERCA, autoarea importantului Dictionar al scriitorilor bãnãteni,
între altele, care, în alt context, recruteazã pertinent
Carte din inima mea, versuri, a poetului Octavian Doclin, semneazã
cronica Lumea, eul si visul, dedicatã volumului de prozã
Iesind din vis putin îngândurat al prozatorului Mircea Pora.
Cãlin CHINCEA, Constantin BUICIUC, Doru TIMOFTE, Constantin STANCU,
Gheorghe SECHESAN si mai tinerele Valy CEIA, Florina Maria BÃCILÃ,
Ela IAKAB, Gratiela BENGA, Adela LUNGU si Dorina CHIS-TOIA sunt doar
câteva condeie ascutite care dau vigoare publicatiei ce le gãzduieste.
Sectiunea Poezie ne oferã câteva poeme semnate de Vasile
DAN. Oricum, o strofã ca aceasta - toatã viata sã
trãiesti asa/cu un opait în mânã/în
care suflã vântul - este de retinut. În acelasi spirit
(înalt) poemele semnate de Adam PUSLOJIC, Srba IGNATOVIC si Nichita
STÃNESCU.
Nu vom încheia fãrã a remarca eseul de tinerete
scris de F.W. NIETZSCHE la 17 ani si tradus de Simion DÃNILÃ
pentru prima oarã în limba românã. De altfel,
Simion DÃNILÃ dã o atentie cu totul deosebitã
operei filozofului german, propunându-si sã ducã
la capãt editia în 15 volume a lui Walter de GRUYTER, din
care a tradus pânã acum patru volume: I. Poezia; II. Nasterea
tragediei, Consideratii inactuale I-IV, Scrieri postume (1870-1873);
III. Omenesc, prea omenesc I-II si IV. Aurora, Ideile din Messina, Stiinta
veselã, toate apãrute la Editura Hestia din Timisoara.
O muncã titanicã la care nu se înhãmeazã
decât titani. (V.D.)
TIMPUL
Absolut impresionante sunt dezvãluirile din studiul CNSAS si
problema mostenirii comunismului (III) semnate de Mircea STÃNESCU
(Timpul, numãrul dublu 7-8/2003).
Gabriela GAVRIL încearcã sã îndrepte coloana
vertebralã a scriitorului român prin douã (excelente)
articole, Literaturã si anatomie si Ar fi de domeniul imaculatei
conceptii sã avem critici profesionisti, din care citãm
mai jos:
• „Scãpati din chingile cenzurii, scriitorii mai
tineri (dupã vârstã, dupã scris) si-au umplut
cãrtile (…) cu imagini despre sex (…). Mai simplu
spus, te plictisesti de vulve, clitorisuri, tâte, buci si penisuri,
însirate la tot pasul, fãrã altã mizã
esteticã decât provocarea «burghezilor». Dupã
cum te saturi si de decorul boem, cu rufe nespãlate, mucuri de
tigarã, sticle sparte si altele asemenea. Închizându-se
într-o formulã a «provocãrii», cu o
arie tematicã restrânsã si un vocabular limitat,
riscã sã repete experienta nenorocitã a scrierilor
proletcultiste. N-as vrea sã apuc vremea când poezia de
«p… si p…» devine o normã precum, altãdatã,
poezia «de abataj».”
• „Din pãcate, s-a trecut mult prea usor peste ideea
profesionalizãrii criticii literare. A scrie despre cãrti
nu trebuie sã rãmânã doar un hobby (…).
Nu trebuie sã fie o îndeletnicire de timp liber (când
îl ai), printre altele, ci chiar o profesie, decent remuneratã,
care sã permitã supravietuirea. (V.D.)
Dacã revistele culturale vor rãmâne atât de
firave ca si pânã acum, dacã ne vom mai iluziona
cã voluntariatul e o solutie pentru scoaterea din impas a culturii
române, cã un critic literar trebuie sã scrie doar
din pasiune, din generozitate (si sã se nutreascã tot
cu ele), atunci nu cred cã e vreo sansã sã se schimbe
ceva în bine. Un profesionist al criticii de întâmpinare
trebuie (…) sã fie angajatul publicatiei respective.”
