Centrul Cultural Pitesti

Ancheta Cafenelei

GENERATIA '80 LA MATURITATE*

1. Sunteti un scriitor optzecist? Are generatia '80 un program estetic? Care sunt, în opinia dv., punctele esentiale ale programului optzecist? Si-a publicat vreodatã generatia, compact si unitar, acest program? Ce aduce nou si în acelasi timp valoric în literaturã optzecismul? Dezvoltati.
2. Ce loc ocupã optzecismul în literatura românã contemporanã, în raport cu celelalte generatii sau concepte literare? Ce sanse are în viitorul literaturii optzecismul si ce sanse au celelalte generatii literare, mai vechi sau mai noi? O generatie „cu program“ are în literaturã un destin mai bun fatã de o generatie sau un scriitor fãrã un asemenea „program“?
3. Ce anume apreciati în mod deosebit si ce dezavuati în estetica optzecistã sau în atitudinea ei? Credeti cã în viata literarã româneascã existã mai degrabã o atitudine pro optzecistã, sau se manifestã o reactie împotriva optzecismului? În ce constau aceste atitudini?
4. Numiti cel putin câte cinci poeti, prozatori, critici literari si eseisti optzecisti de valoare.
5. Existã vreo generatie despre care s-ar putea spune cã detine puterea în literaturã în acest moment? Care este ea si ce sanse are ca opera ei sã se eternizeze?
6. Ce destin credeti cã are în literaturã un scriitor de valoare care nu face parte din generatiile sau grupãrile literare importante?

* Cafeneaua îi invitã sã-si exprime opiniile pe toti soldatii condeiului care sunt în temã, indiferent cã acestia apartin unei generatii sau alta ori cã sunt scriitori solitari…

Gellu DORIAN

1. În primul rând trebuie clarificat ce-nseamnã optzecism, pentru cã asa cum sunt enuntate întrebãrile acestei anchete ar reiesi cum cã optzecismul ar fi un curent literar, un concept literar, ceva de genul celor în care istoria literarã a înregimentat întregi epoci literare. Nu, optzecismul nu este un curent literar, o miscare literarã si asa mai departe, ci el cel mult poate exprima, doar din punct de vedere istorico-literar, existenta unui nou val de scriitori care si-au propus, fãrã program, cã nu se putea la acea vreme asa ceva, sã schimbe calimera, sã dezamorteascã leneveala din literatura noastrã tutelatã de câteva formule pãguboase, pline de locuri comune, stereotipe, cu mici oaze de izbucniri mai curajoase din care s-au putut ivi poeti ca Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, ca sã mã refer doar la doi importanti poeti ai timpului respectiv. Însã cu aparitia si impunerea liricii stãnesciene a apãrut pericolul unui model usor de imitat, asa cum în genul liric declamativ patriotic s-a creat la acea vreme periculosul model de succes Adrian Pãunescu si celãlalt temperamental nationalist Ioan Alexandru. În acest context, existând precursori ca Virgil Mazilescu, Angela Marinescu, Vasile Vlad, Ion Mircea sau Daniel Turcea, au apãrut, într-un alt registru poetic, alti poeti tineri, în Cenaclul de luni, la Echinox, la Dialog, la Iasi, la Neamt, într-o scoalã de poezie ignoratã acum, însã se va dovedi în timp cã a fost poate cea mai solidã în sensul inovatiei poetice de la noi, toti acestia în jurul anului ’80, deceniul nouã al secolului trecut. Sintagmã ce-a dat denumirea ismului care a stârnit si încã stârneste reactii din ce în ce mai controversate chiar în rândul celor mai reprezentativi optzecisti, si pentru cã cei mai multi s-au trezit dintrodatã încartiruiti, pe baza unor criterii aleatorii, în acestã grupare încãrcatã cu foarte multe nume, unele dintre ele incompatibile cu criteriile unora sau altora din grupul celor multi. Si asta pentru cã nu a existat cu adevãrat un program estetic scris si publicat, chiar dacã nou-venitii mai toti erau foarte bine instruiti si stiau cam unde se afla literatura românã în contextul literaturilor lumii.

(continuare în pagina 4)

Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]

Ancheta Cafenelei GENERATIA '80 LA MATURITATE* 1. Sunteti un scriitor optzecist? Are generatia '80 un program estetic? Care sunt, în opinia dv., punctele esentiale ale programului optzecist? Si-a publicat vreodatã generatia, compact si unitar, acest program? Ce aduce nou si în acelasi timp valoric în literaturã optzecismul? Dezvoltati. 2. Ce loc ocupã optzecismul în literatura românã contemporanã, în raport cu celelalte generatii sau concepte literare? Ce sanse are în viitorul literaturii optzecismul si ce sanse au celelalte generatii literare, mai vechi sau mai noi? O generatie „cu program“ are în literaturã un destin mai bun fatã de o generatie sau un scriitor fãrã un asemenea „program“? 3. Ce anume apreciati în mod deosebit si ce dezavuati în estetica optzecistã sau în atitudinea ei? Credeti cã în viata literarã româneascã existã mai degrabã o atitudine pro optzecistã, sau se manifestã o reactie împotriva optzecismului? În ce constau aceste atitudini? 4. Numiti cel putin câte cinci poeti, prozatori, critici literari si eseisti optzecisti de valoare. 5. Existã vreo generatie despre care s-ar putea spune cã detine puterea în literaturã în acest moment? Care este ea si ce sanse are ca opera ei sã se eternizeze? 6. Ce destin credeti cã are în literaturã un scriitor de valoare care nu face parte din generatiile sau grupãrile literare importante? * Cafeneaua îi invitã sã-si exprime opiniile pe toti soldatii condeiului care sunt în temã, indiferent cã acestia apartin unei generatii sau alta ori cã sunt scriitori solitari… Gellu DORIAN 1. În primul rând trebuie clarificat ce-nseamnã optzecism, pentru cã asa cum sunt enuntate întrebãrile acestei anchete ar reiesi cum cã optzecismul ar fi un curent literar, un concept literar, ceva de genul celor în care istoria literarã a înregimentat întregi epoci literare. Nu, optzecismul nu este un curent literar, o miscare literarã si asa mai departe, ci el cel mult poate exprima, doar din punct de vedere istorico-literar, existenta unui nou val de scriitori care si-au propus, fãrã program, cã nu se putea la acea vreme asa ceva, sã schimbe calimera, sã dezamorteascã leneveala din literatura noastrã tutelatã de câteva formule pãguboase, pline de locuri comune, stereotipe, cu mici oaze de izbucniri mai curajoase din care s-au putut ivi poeti ca Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, ca sã mã refer doar la doi importanti poeti ai timpului respectiv. Însã cu aparitia si impunerea liricii stãnesciene a apãrut pericolul unui model usor de imitat, asa cum în genul liric declamativ patriotic s-a creat la acea vreme periculosul model de succes Adrian Pãunescu si celãlalt temperamental nationalist Ioan Alexandru. În acest context, existând precursori ca Virgil Mazilescu, Angela Marinescu, Vasile Vlad, Ion Mircea sau Daniel Turcea, au apãrut, într-un alt registru poetic, alti poeti tineri, în Cenaclul de luni, la Echinox, la Dialog, la Iasi, la Neamt, într-o scoalã de poezie ignoratã acum, însã se va dovedi în timp cã a fost poate cea mai solidã în sensul inovatiei poetice de la noi, toti acestia în jurul anului ’80, deceniul nouã al secolului trecut. Sintagmã ce-a dat denumirea ismului care a stârnit si încã stârneste reactii din ce în ce mai controversate chiar în rândul celor mai reprezentativi optzecisti, si pentru cã cei mai multi s-au trezit dintrodatã încartiruiti, pe baza unor criterii aleatorii, în acestã grupare încãrcatã cu foarte multe nume, unele dintre ele incompatibile cu criteriile unora sau altora din grupul celor multi. Si asta pentru cã nu a existat cu adevãrat un program estetic scris si publicat, chiar dacã nou-venitii mai toti erau foarte bine instruiti si stiau cam unde se afla literatura românã în contextul literaturilor lumii. (continuare în pagina 4)