VATRA
Nr. dublu 6-7/2003 al revistei Vatra se deschide cu un subiect delicat:
„prezumtia de talent” cu care erau tratati unii scriitori
(din ultimii 12 ani) si cum au profitat ei de „bruma de popularitate
si au intrat cu aplomb pe scena politicã”, fãrã
sã constientizeze cã „un eventual destin literar
se poate pierde în politicã, dar ceea ce au pierdut cu
mijloace politice nu vor recâstiga niciodatã cu mijloace
literare” (Editorial - Alexandru Vlad).
Si poezia lui Ioan Es. Pop pare bântuitã de gânduri
negre, revoltatã si iscoditoare, urmatã de Gheorghe Izbãsescu,
în contorsionate „Arhive de duminicã”.
Despre confruntarea lui Panait Istrati în Elvetia cu solitudinea,
cu precaritatea si cu anonimatul aflãm câte ceva din paginile
semnate de Mircea Iorgulescu. Sorin Preda noteazã: „Presa
românã fabricã mituri si vinde minciuni” -
pãrerea profesorului Mihai Coman (primul român care a reusit
sã publice la editura francezã Presse universitaire de
Grenoble, în cea mai prestigioasã colectie de comunicare,
alãturi de mari nume academice: Miege, Flichy, Mattelart), din
interviu.
Dupã pagini de poezie si prozã la standarde ridicate (Gheorghe
Grigurcu, Letitia Ilea, Ion Dumbravã, Tudor Cretu, Ionel Ciupureanu,
precum si Marius Robescu, Dumitru Ungureanu, Paul Tumanian, Dan Lungu,
Sorin Stoica, Lorena Armulescu, Dorin David, Dan Mateescu, Ioan Veza).
Al. Cistelecan deschide seria provocãrilor printr-o „Introducere
la cãrtile marilor oameni” (...„existã deja
o bibliotecã - de mãrimea uneia comunale de pe vremuri,
sã zicem - cu cãrtile de ministri iesite în acesti
ani”). La tema în discutie participã Nicolae Coande
(...„Biete aripi boante: nu scrii cu aceeasi mânã
cu care mãnânci sau faci ablutiuni anale...”); Radu
Mares („De ce a plâns Adrian Severin?”); Al. Cistelecan
(„Un eseist middle class“ - Emil Constantinescu); Alexandru
Vlad, Andreia Moraru, Nicoleta Sãlcudeanu, Cornel Moraru, cu
totii ocupându-se de „cãrtile ministrilor nostri”.
Un prim-plan cu Mariana Codrut convinsã cã „rostul
poeziei e acela de a face lumea sã fie completã”
(interviu realizat de Al. Cistelecan si cronicã apartinând
lui Iulian Boldea).
Liviu Ioan Stoiciu semneazã „Metabolismul depresiv literar”,
Ovidiu Pecican - „Istoriografia ca retoricã si filosofie”
(în atentie istoricul contemporaneitãtii românesti
Sorin Alexandrescu), iar Corneliu C. Simut - „Liberalism si imanentism
în cristologia lui Hans Küng”.
Numãrul de fatã ne oferã si dramaturgie: „o
piesã cu regulile pe masã” - Ioana Siscu si un cronicar,
Cristian Constantin - retrospectiva stagiunii teatrale 2002-2003...
„Variatiuni enigmatice sau... Cine esti dumneata domnule Znorko?”
- de la care mai aflãm cã piesele lui Eric Emmanuel Schmitt,
traduse în peste 30 de limbi, au fost jucate în România,
începând cu Bucuresti (1998) pânã la Târgu-Mures,
cu succes.
Un interesant capitol este acordat poetilor... „de mâine”:
Simona Cucuian, Daniela Ratiu, Florina Manuela Juncu, Paul Zarma, Adriana
Tudor Gâtan, Tiberiu Neacsu si o prezentã pitesteanã
promitãtoare: Adrian Zalmora.
Numãrul se încheie cu cronicã de carte, poezie si
pagini de „talmes-balmes”: anchetã asupra revistelor
literare, despre premii, despre concursuri etc. (M.G.)
Axioma
Nr. 7(40), iulie 2003, se deschide cu editorialul lui Ieronim Tãtaru
despre opera „fertilã” a lui Ion Luca Caragiale.
Din sumar: „Radicalitate si valoare” - Alexandru Ivasiuc,
semnat de Constantin Trandafir; „Cioran la prima sa iesire în
Occident”, semnat de I. Necula; „George Bacovia sau lirismul
prozei”, semnat de Bogdan Titei.
O comparare a tehnicii narative face Arleen Ionescu între scriitorii
James Joyce si Mircea Eliade. Numãrul contine pagini captivante
despre esteticã, arta Renasterii si matematicã. (M.G.)
VIATA
ROMÂNEASCÃ
Cu un deloc confortabil editorial - NOI - semnat de cãtre Caius
Traian DRAGOMIR, care filozofeazã în limbaj teologic asupra
culturii eului si a lui noi, debuteazã impresionantul nr. 8-9/2003
al Vietii românesti.
O rapidã si pãtrunzãtoare cuprindere a poeziei
române este eseul Schitã asupra câtorva decenii de
poezie semnat de Mircea A. DIACONU. Cu douã tãisuri si,
uneori, ambiguu se aratã Narcoza firescului, un eseu asupra talentului,
scris de Alexandru DOHI. Vasile ANDRU fãptuieste un eseu-parabolã
- Testul iluziei - interesant prin trecerile de la mijloacele de expresie
poetice la cele eseistice.
Sectiunea Poezie este acoperitã de Varujan VOSGANIAN, Mihai URSACHI,
Caius Traian DRAGOMIR, Felicia MARINCA, Ion STRATAN, Nora IUGA, Baki
YMERI, Marius STÃNILÃ si Alexandru BÃNULESCU.
La aceastã, desigur, sumarã selectie din cuprinsul revistei,
care stã foarte bine si în partea ei criticã, adaug
inspirata si bine venita - as spune - anchetã Literatura românã
dupã comunism, initiatã de poetul Liviu Ioan STOICIU,
la care participã nume rezonante: Livius CIOCÂRLIE, Gheorghe
GRIGURCU, Gheorghe CRÃCIUN, Liviu ANTONESEI, Florin MIHÃILESCU,
Constantin ABÃLUTÃ, Nicolae BÂRNA.
Spicuim din Varianta pesimistã a poetului Liviu Ioan STOICIU:
„Au apãrut cãrti care n-au provocat nici o rupere
de nouri, asa cum ne asteptam, o datã «eliberati»
de dictaturã. Dacã sunt intransigent la maximum, pot sã
observ cã în ultimii 13 ani literatura românã
originalã a stagnat. N-a apãrut nici o nouã paradigmã
în poezie (poezia e în avangardã mereu). O reformã
a mentalitãtii în viata literarã de la noi? O iluzie.
Mai degrabã s-au reciclat prejudecãti. Nou-venitii s-au
ratat în mondenitatea postcomunistã (nouãzecistii)
sau sunt nonconformisti necopti sã fie încã luati
în serios (douãmiistii).” (V.D.)
