Poesis
Octavian DOCLIN
Ape
de odihnã
Dupã
ape de odihnã nu încetezi sã tânjesti
o suflete-al meu mult visãtorule
numai
cu întelepciunea sarpelui
si blândetea stiutã a porumbelului
nu ajungi sã le vezi
asa
cum poemei de dinaintea cuvântului
ajungi sã-i auzi mai întâi fosnetul
în somnul târziu.
Lunã
rece
sã
asculti în fiecare noapte
aproape de ora învierii
bufnitele furioase
din pãdurea de deasupra spitalului
cum îi latrã pe câinii amutiti de spaimã
când ea trece prea rece -
tu scufundându-te tot mai tare în ape de tainã
ca moartea îngenunchind în fata altarului.
Aurea
libertas
Sunetul
aerului
cum vocile în crestere ale mortilor
când se întorc de pe-o parte pe alta
a timpului lor secund
de aur poate fi si privirea poetului
închisã în sine
ochiul
sãu: doar o groapã comunã
ascunzând ape de odihnã.
Lunã
nouã
Te-ai
sculat de lângã mine fãrã sã simt
în ape de odihnã rãtãceam
dimineata când numãram în palme firele de nisip
cãzute din pãrul tãu mi-ai putut spune doar
azi-noapte a fost lunã nouã -
absenta mea va fi pentru tine de-acum înainte
o moarte albã.
Nisip
Nisip
numai pe pielea care arde
nisip pe limba care-nvineteste
nisip pe frunte când se odihneste
când mâna-i cãlãuza ce te pierde
ca
o moarã de nisip mereu striveste
întâiul tãu cuvânt te pomeneste
nisipul
s-a aprins din nou în vale
pãsesti tot pe nisip pe-o altã cale.
Poema
gherghinei
gherghinã
gherghinã
ce tânãrã era mama mea
când era tânãrã
gherghinã
gherghinã
ce înaltã era mama mea
când era tânãrã
gherghinã
gherghinã
ce frumoasã era mama mea
când era tânãrã
gherghinã
gherghinã
ce pãr lung avea mama mea
când era tânãrã
gherghinã
gherghinã
ce ochi viorii avea mama mea
când era tânãrã
gherghinã
gherghinã
ce sigur pãsea mama mea
când era tânãrã
gherghinã
gherghinã
iederã a tatãlui meu
când erai tânãrã
gherghinã
gherghinã
neauzit descresti
undeva în grãdinã.
