Ecaterina Constantinescu
Prezentă discretă în peisajul literar argesean, Ecaterina Constantinescu păseste pe câmpul cu flori al poeziei în anul 1982, în revista Arges, condusă la acea vreme de criticul literar Sergiu I. Nicolaescu.
Absolventă, în anul 1986, a Institutului Politehnic din Pitesti, Ecaterina Constantinescu optează, zece ani mai târziu, pentru o carieră didactică, în prelungirea studiilor teologice, pe care le-a urmat la Universitatea din Pitesti. Participă, de-a lungul timpului, la sedintele cenaclurilor literare Cesarg si Liviu Rebreanu si publică în suplimentele cotidianului Argesul – Săgetătorul si Argesul ortodox – de asemenea în revistele Arges, Provincia Corvina, Lumină lină, în cotidianul România liberă si la Cercul Novalis (Germania). În ultima vreme, Ecaterina Constantinescu s-a afirmat si în calitate de grafician.
Teodora
de la Sihla
Pregustase din zori
muscând măr de lumină
schimbarea chipului
icoană-grădină
în mijlocul sihlei
iubirea nu poate
să mai fie rostită
si pietrele se despică
izvorând stropi de lumină.
Teotim
de Tomis
Călugărul scit
Episcop Komates
si îmblânzitorul
cruntilor huni
cu nevăzute
lanturi de rugăciuni
drumul ascultă
ecoul potcoavelor
rostogolite de praf
si de scrum
sub genunchii de rug
aspru-aprins
pământul se face
miel roditor.
Sava Gotul
Înclestată iubire
a Cuvântului-mărgăritar
în drumurile sale
spre Gutticas
răsări-vor zăpezile
dinspre cuptor
câmpie-prigoană
zbicită suflare de vânt
si trupul acesta
de haruri pătruns
în zadar sălbatice fiare
scrijeliră
usile templului
Duhului Sfânt.
Sfântul Apostol Andrei
Preafericitule pescar
răsărit de la Ghenizaret
simt mirosul mrejelor
legănat în zorii
caldelor dimineti
a te zări să pot
în ogorul de valuri
cum sclipesc solzii
pleoapelor de argint
împrumută-mi si mie,
vamesului-tâlharului,
privirea în care
se oglindiră minuni
si urmele tălpilor
celor după Hristos
nebuni!
Resuscitarea cuvintelor
Medicul de gardă
se agitase
pentru ultima suflare
a cuvintelor muribunde
tensiometrul zvâcnise
semnalul de alarmă
să facem ceva pentru
cuvintele care se sparg
ca niste ouă de cristal
pe nisipul plajelor însingurate
soarele amiezii respiră
învesmântat de pânzele corăbiilor
fluturi de lumină se nasc
din trupuri sleite de litere.
Foamea
de sacru
Răspunsul prieteni
nu e scăparea de trup
si nici vânarea de vânt
răspunsul e înăltarea
pe deasupra oglinzilor
precum sicomorul în floare
radiografiat de astrul
netimpului
si vei lăsa Lumina
să-ti înghită adâncurile
de stele, de ape, de ceasuri
si se vor ridica trupurile
cuvintelor fără de glas.
Crucile de leac
Stiu cum din trupurile lor
lăcrimase mirul
ca roua prelinsă
din altarul ceresc
si cum din piepturi
si brate tăiate de spade
îmbrătisate apoi de ploaie
de mare, de lut si de stele
se ridicase sfioasă o cruce
de leac – a iubirii pecete.
Epictet si Astion
Halmiris ascunde
în adâncuri de ape
inima sfintilor
adie sarea
pe deasupra oglinzilor
suieră zvonul
despre minuni
lance ascutită-izbândă
în pară de Cruce
cum trecură ei
peste serpi si aspide
să ne vindece!
Împărăteasă cerească
Iubire nespus mai înaltă
decât zăpada ninsă pe creste
sfânt clopot elastic de rouă
nimb nepătruns de săgetile-agreste
mai duioasă decât aripile corăbiilor
pe sclipiri asimptote delfine
mai frumoasă făr’ de-asemănare
decât livezile primăverii
în rochii mirese cu zumzet de miere
si mai aleasă Preasfântă Iubire
Preacurată si dulce răcoare
ne învăluie sub lin acoperământ
cu fir de aur tesută rugare.
Policarp
al
Smirnei
S-a aprins candelă
înaintea multimilor
peste întunericul
abisurilor căscate
atins de aripa ascutită
a heruvimilor
flăcările s-au schimbat
în pânze de corabie
înrourate
si izvorul zvâcnit
din coasta străpunsă
a Mirelui de argint
stinse limbile gurii de foc
a cuptorului
astfel rumenindu-se
pâinea cea ninsă
cu Duhul Sinergic
aducându-se Domnului…
