Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


(urmare din pagina 20)

...nopti de iarnã. La nouã ani, când pãrintii sãi s-au stabilit temporar la Viena, Victor a participat la alte sedinte, la care el însusi a fost medium. De-a lungul vietii sale artistice, desi a participat la toate expozitiile suprarealiste ale timpului, atât franceze, cât si internationale (textele caietelor fiind scrise de André Breton, René Char, Benjamin Péret etc.), putem sustine cã Victor Brauner a fost, pânã la moarte, un pictor secret, necunoscut marelui public. Îmi amintesc o expozitie a lui Brauner, minunat prezentatã de una dintre marile galerii de pe Malul Drept, în anii ’80, iar în 1990, o carte admirabilã, a lui Daniel Semin, despre om si operã.
Existenta acestui artist a fost marcatã prin cel mai curios dintre paradoxuri: pierderea unui ochi, întrevãzutã de el cu opt ani înainte, printr-un act de premonitie. Ca si cum ar fi posedat un alt ochi (al treilea?) care vedea, dintr-o altã dimensiune, ceea ce urma sã i se întâmple si-l informa cu exactitate despre acel fapt nefericit.
„Opera lui Brauner este mai întâi de toate o experientã interioarã - scria Jouffroy - sãvârsitã la limita artelor oficiale. Este, în cele din urmã, o tentativã magicã de integrare a Universului, o cãutare spiritualã asemãnãtoare aventurii lui Sidharta.”
Existã premonitii ce par sã rãspundã unei planificãri aproape matematice a coincidentelor. Într-o noapte a anului 1947, într-o cafenea din Place Blanche, unde se întâlneau suprarealistii, Jouffroy l-a vãzut pentru prima oarã pe Brauner. „Vorbea putin. Dar atunci când vorbea, dulceata glasului sãu, un fel de originalitate ascunsã în tinuta sa, fãcea ca el sã devinã, chiar fãrã voia sa, centrul tuturor privirilor. Acest om stia multe. Aflase o tainã, poate chiar mai multe. Ceea ce spunea pãrea sã vinã de departe.”
Viata însãsi este asociatã misterului. Si la fel opera de artã. În cazul lui Victor Brauner, ochiul lui Dumnezeu si ochiul pictorului par sã se fi întâlnit într-un straniu dialog, într-un fel de sacrificiu ritual al cãrui scop va rãmâne, cel putin pentru noi, cei neinitiati, indescifrabil.

Alina Diaconu