PETRU COMARNESCU – notã biobibliograficã
Petru Comarnescu s-a nãscut la Iasi, la 23 noiembrie 1905, si a murit la Bucuresti, la 27 noiembrie 1970. A fost licentiat al Facultãtii de Drept (1928) si al Facultãtii de Filosofie si Litere din Bucuresti (1929). În 1931 îsi sustine doctoratul la Southern University – Los Angeles, California, cu teza The nature of beauty and its Relation to Goodness, publicatã în 1946 în România sub titlul Kalo Kagathon. Cercetare a corelatiilor etico-estetice în artã si în realizarea de sine.
Dupã înapoierea în tarã, în 1934, împreunã cu Mircea Vulcãnescu si Alexandru Christian Tell a fondat asociatia si revista Criterion. A dus o intensã activitate publicisticã, înainte de rãzboi publicând în Adevãrul, Adevãrul literar si artistic, Azi, Stânga, Arta, Excelsior, Da si nu, Ulisse. A fost redactor la mai multe reviste: Vremea (1931-1936), Rampa (1933-1934), Revista Fundatiilor Regale (de la înfiintare pânã în 1943).
Dupã 1944 activitatea publicisticã a lui Petru Comarnescu este sincopatã, cu o activitate intensã pânã în 1949, o lungã perioadã de tãcere, pentru ca, treptat, în deceniul sapte sã-si reia ritmul dinamic ce a continuat în crescendo pânã la sfârsitul vietii. Între 1944 si 1949 a publicat în periodicele Bis, Agora, Timpul, Arcades, Natiunea, Universul. Dupã 1960 a publicat în Contemporanul, Gazeta literarã, România literarã, Tribuna, Secolul 20, Cronica.
Între 1931 si 1937 a fost membru si apoi secretar al Grupãrii Universitare pentru Societatea Natiunilor, al cãrei presedinte de onoare a fost Nicolae Titulescu.
A fost membru al Societãtii Scriitorilor Români (1945), iar apoi al Uniunii Scriitorilor din R.S.R. Nu fãrã împotriviri, a fost primit în Uniunea Artistilor Plastici din România, la sectia Criticã.
Dupã 1960 i s-a ridicat interdictia de semnãturã care îi fusese impusã începând cu 1949, când, pe criterii extraprofesionale, Comarnescu devenise indezirabil. Ultimul deceniu de viatã a fost si cel mai prolific si aducãtor de satisfactii, mai cu seamã în plan moral recunoscându-i-se oficial meritele. În timpul vietii, Comarnescu a fost rãsplãtit pentru activitatea sa cu Meritul Cultural clasa I - 1946; Meritul Cultural în rang de Cavaler, clasa a II-a - 1947; Ordinul Cultural în rang de Cavaler, clasa a II-a - 1968; Premiul pentru Criticã al U.A.P. - 1965 si Medalia de aur a Asociatiei Internationale a Criticilor de Artã (A.I.C.A.), cu ocazia celui de-al XVI-lea congres de la Rimini-Italia.
Lista monografiilor artistice publicate de Petru Comarnescu este impresionantã, chiar în perioada de interdictie de semnãturã publicând, cu ajutorul lui Ionel Jianu, sub pseudonimul Anton Coman. Ea cuprinde studii pertinente despre Francisc Sirato si Magdalena Rãdulescu-1946; Octav Bãncilã-1954; Gh. Popovici-1955; Luchian-1955, 1956, 1960; Abgar Baltazar si Marius Bunescu-1956; Viata lui Rembrandt-1957; Cecilia Cutescu-Storck-1958; Viziunea naturii în opera lui Grigorescu-1957; Pictura româneascã în secolul XX-1956; Ion Jalea si Tonitza-1962; Anghel si Ion Sava-1966; Tuculescu si Temoignages sur Brâncusi (alãturi de Eliade si Ionel Jianu)-1967. Postum au apãrut Brâncusi împotriva Statelor Unite-1971 si monografia Brâncusi-1972.
Un loc aparte în opera sa îl ocupã monografia Voronet si Îndreptarul artistic al monumentelor din Nordul Moldovei, ultima completând, dupã o sutã de ani, opera de inventariere a monumentelor medievale din Tara Româneascã fãcutã de Al. Odobescu, cu cea a monumentelor din Moldova.
Dar P. Comarnescu este cunoscut publicului larg mai cu seamã pentru notele sale de cãlãtorie scrise dinamic, cu har: Homo Americanus-1933; America vãzutã de un tânãr de azi-1934; Chipurile si privelistile Americii-1940; Chipurile si privelistile Europei (postum)-1980. Tuturor acestora trebuie sã li se adauge sutele de conferinte tinute în timpul vietii si la fel de numeroasele articole risipite de el prin presã; admirabilele traduceri din englezã (Lawrence, D. Defoe, W. Scott, M. Twain, O’Neill, Priesley, H. Fast etc.) si din limba rusã (Tolstoi, Herten, Gorceakov, Uspenski, Cernîsenski) pe care le fãcea singur sau în colaborare.
Marea contributie a lui Comarnescu în plan artistic a fost sustinerea si impunerea valorilor artistice românesti precum Brâncusi si Tuculescu, atât în tarã, cât si în strãinãtate. Salutarã a fost, de exemplu, selectarea si organizarea expozitiilor Tuculescu la Bienala de la Venetia-1966, de la Washington si Columbus, Ohio-1968.
Dar mai cu seamã P. Comarnescu a fost un ferment spiritual care a legat între ele diferitele ramuri ale artei si culturii si care a fãcut sã dospeascã ideile novatoare menite sã aducã spiritualitatea româneascã la ceasul european si universal.
Silvana MARES
