Tineretul ca obiect si subiect al activitãtii educative si politice
Tineretul, datoritã calitãtilor sale: receptivitate deosebitã fatã de nou; dinamism în actiune si în gândire; generozitate; spirit de sacrificiu; adversitate fatã de ceea ce este învechit si anchilozat; dorintã de a-si asuma responsabilitãti la nivelul individual si social de a participa la actul decizional; nerãbdarea în parcurgerea ierarhiilor, eventual o dispozitie spre saltul peste etape s.a. a devenit obiect si subiect al doctrinelor politice, indiferent de esenta lor, totalitare sau democratice (liberale, social-democrate, tehnocrate, nationale, socialiste, crestino-democrate, agrariene, tãrãnesti) s.a.m.d.
Programele partidelor politice cuprind în continutul lor mãsuri privind asigurarea unei educatii si instructii prin care tineretul sã se poatã dezvolta potrivit propriilor aptitudini si interese; crearea conditiilor materiale (economice si sociale) necesare accesului liber la învãtãturã tuturor tinerilor; egalizarea sanselor de instruire si educare; extinderea garantãrii exercitãrii drepturilor si libertãtilor prevãzute în documentele adoptate de O.N.U., U.N.E.S.C.O. si celelalte organisme internationale.
Modul si gradul în care sunt realizate ideile doctrinare ale partidelor politice diferã însã de la o tarã la alta si, în cadrul aceleiasi tãri, de la o etapã la alta, în functie de o serie întreagã de factori obiectivi si subiectivi.
Potrivit unor informatii si pãrerii exprimate de H.G. Welles, tãrilor sãrace le-ar trebui 130 de ani pentru a ajunge la nivelul tãrilor bogate de azi, numãrul analfabetilor în lume este de circa un miliard, iar rata scolarizãrii este în unele tãri de 30% (scolarizarea are o ratã mai mare la oras decât la sat), comunitãtile cele mai sãrace si minoritãtile etnice nu dispun de aceleasi înlesniri si de acelasi învãtãmânt de calitate, chiar si în unele tãri superdezvoltate, iar fetelor nu le sunt asigurate aceleasi sanse de educatie.
Costurile scolarizãrii sunt foarte ridicate. În Marea Britanie, de exemplu, costul scolarizãrii unui copil s-a ridicat la circa 200 de lire.
În S.U.A., dupã cum relateazã Albert Michel în lucrarea Capitalism contra capitalism (în care vorbeste despre concurenta dintre capitalismul american de esentã neoconservatoare si capitalismul european de esentã social-democratã), învãtãmântul prestigios, extrem de costisitor, coexistã cu un învãtãmânt submediocru.
Anchetele efectuate în anii ’90 au scos în evidentã cã Statele Unite se aflã pe ultimul loc în rândul tãrilor industrializate în privinta nivelului de cunostinte, al elevilor de la 13 la 17 ani. Cea mai mare parte a elevilor americani nu mai urmeazã nici un fel de învãtãmânt postliceal sau universitar.
Autorul lucrãrii amintite face referiri, nu prea mãgulitoare, la situatia învãtãmântului din Regatul Unit al Marii Britanii, din Franta si din Italia.
Învãtãmântul românesc, cu toate progresele înregistrate, are, cum bine stim, multe deficiente despre care se discutã în presa de specialitate si în media si despre care nu voi face referiri în continuare.
Voi expune numai câteva pãreri în legãturã cu o problemã de educatie pe care o consider fundamentalã: educatia pentru protejarea si prevenirea degradãrii naturii. Acest obiectiv derivã din constientizarea faptului cã supravietuirea speciei noastre este în functie de acordul si eforturile umane pentru dezvoltarea globalã, în cadrul unei ordini economice, politice, sociale, culturale internationale si, în acelasi timp, pentru descãtusarea prin educatie si învãtãmânt a potentialului tuturor oamenilor si valorificarea lui deplinã în beneficiul autodezvoltãrii. Prin educatie si învãtãturã se armonizeazã decalajul dintre aspiratiile popoarelor si politicilor de folosire a resurselor, în întelegerea mai ales practicã a cooperãrii între diferitele grupãri cu caracter politic, economic, militar ale diferitelor state.
- continuare în pagina 21 -
Ed. Mioara GRIGORESCU
