- urmare din pagina 15 -
...nevoile de bazã si a actiona pentru îmbunãtãtirea calitãtii vietii personale si sociale.
3. A învãta sã muncesti împreunã: a accepta interdependenta ca pe o caracteristicã a mediilor sociale contemporane, a preveni si a rezolva conflicte, a lucra împreunã cu ceilalti pentru atingerea unor obiective comune, respectând identitatea fiecãruia, a participa activ la viata si conducerea comunitãtii.
4. A învãta sã fii: a-si dezvolta personalitatea si a fi capabil sã actioneze autonom si creativ în diverse situatii de viatã, a manifesta gândire criticã si responsabilitate, a valoriza cultura si a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacitãti intelectuale, fizice, culturale; a manifesta simt etic si a actiona pentru mentinerea unui climat de pace si întelegere.
5. A învãta sã te transformi pe tine si sã schimbi societatea; a cunoaste, a reflecta si a actiona asupra realitãtii, a o adapta si a o transforma; a proteja mediul înconjurãtor si a actiona pentru o societate nondiscriminatorie; a dezvolta solidaritatea si coeziunea socialã.
În aproape toate statele europene sistemele de învãtare se aflã în procese complexe de schimbare. În ultimii ani au avut loc dezbateri intense care si-au propus sã identifice si sã dezvolte un cadru potrivit pentru dezvoltarea viitoarei educatii. Au fost elaborate în acest sens numeroase documente de politicã educationalã, fiecare tarã încercând sã rãspundã prin reformele propuse atât nevoilor interne specifice, cât si dimensiunii internationale a educatiei.
Perfectionarea personalului didactic reprezintã o preocupare constantã, considerându-se cã dezvoltarea resurselor umane în învãtãmânt este factorul esential în cresterea calitãtii procesului de predare-învãtare. Strategiile s-au multiplicat si diversificat pentru a putea rãspunde nevoilor multiple si complexe caracteristice sistemelor contemporane de educatie. Reforma educationalã din România, la rândul sãu, trebuie sã acorde o si mai sporitã atentie acestei componente a perfectionãrii, care vine sã sustinã schimbãrile si eforturile din toate celelalte domenii (management, curriculum, evaluare).
Evaluarea este o activitate de colectare, organizare si interpretare a datelor privind efectele directe ale relatiei profesor-elev, cu scopul de a eficientiza functionarea întregului sistem educational. Rezultatele evaluãrii constituie si elemente de sprijin în luarea de decizii cu privire la modificãri în cadrul curriculum-ului, efectuarea de prognoze si anticiparea costurilor economice ale educatiei, toate constituind elemente foarte importante pentru reforma învãtãmântului.
Aflându-se într-un continuu proces de transformare, în cãutarea calitãtii, educatia nu reprezintã doar implicarea copiilor în scoalã, organizarea de examene, elaborarea de manuale sau îmbogãtirea periodicã a programelor scolare. Astfel, subsistemele de învãtãmânt trebuie tratate în modalitate didacticã, recunoscându-se dublul caracter, independent si dependent în raport cu sistemele sociale în care sunt integrate si cu comunitatea mondialã. O dificultate majorã în cresterea coerentei sistemelor educationale o reprezintã stabilirea unei relatii optime între schimbare si continuitate. Nu se poate pune accent doar pe „salturile spectaculoase” fãrã a nu le integra în continuitate, în specificul social, în posibilitãtile de rãspuns. Sunt principii si criterii pe care si sistemul nostru de învãtãmâmt trebuie sã le ia calcul în vederea asigurãrii unei dezvoltãri durabile si a unei reforme coerente.
BIBLIOGRAFIE: Programa scolarã, Raportul cãtre UNESCO privind educatia în secolul XXI coordonat de Jacques Delores (pentru versiunea în limba românã - Comoara lãuntricã, Editura Polirom, Iasi sau Conventia privind Drepturile Copilului si Declaratia privind educatia pentru toti redactate sub coordonarea UNESCO, revista Catedra.
