Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


- urmare din pagina 13 -

...facultate din lume nu calificã un tânãr o datã pentru totdeauna). De aceea formarea continuã de capacitãti ale elevilor si studentilor, nu doparea cu date, ca scop în sine este caracteristicã învãtãmântului recuplat, pentru calificarea colaboratorului multifunctional si a specialistului în profil pluridisciplinar, în viitor, în centrele carierelor profesionale, din universitãti (inspirate din experienta americanã), coroboratã cu formarea de manageri si functionari publici, prioritar.
IV. Functioneazã deja un învãtãmânt deschis pentru copii, tineri si adulti, pentru cã resurgenta analfabetismului absolut si a analfabetismului relativ (ca urmare a unei reduse scolarizãri si a pierderii contactului cu dinamica profesiilor) trebuie contracaratã prin participarea scolarã pe orizontala generatiilor si pe verticala sistemului, creându-se posibilitatea obiectivã de a învãta potrivit înclinatiilor; accesul copiilor din sate la scoli (prin efortul conjugat al autoritãtilor centrale si al primãriilor); sporirea efectivului de studenti (prin formele concursului de admitere în universitãti); formarea continuã - componentã institutionalizatã a scolilor, liceelor, facultãtilor; învãtãmântul la distantã - rational, util pentru fiecare persoanã; cooperarea dintre învãtãmânt si televiziune, creând oameni care învãtã continuu cunostintele utile, cu care fac ceva util, pentru fiecare persoanã si pentru mediile vietii lor.
V. Un învãtãmânt diversificat care permite si stimuleazã rute individuale, în limbile minoritãtilor, pe directia afirmãrii culturale a comunitãtilor etnice si a comunicãrii interculturale, printr-o diversificare în licee si facultãti, în sensul stimulãrii performantelor sub aspect financiar, institutional si curricular pe calea optionalizãrii de discipline si a diferentierii nivelurilor de calificare din universitãti (diplomã intermediarã, diplomã de colegiu, diplomã de licentã, diplomã de studii aprofundate, diplomã de magister, doctorat, habilitate). Prin sistemul creditelor transferabile - compatibilizat national si international.
VI. Printr-un învãtãmânt care încurajeazã competitia este favorizatã înnoirea prin autonomia fireascã si rãspunderea subsecventã. Aceasta se realizeazã prin folosirea autonomã a granturilor (obtinute în competitii nationale si internationale, alocarea de resurse prin proiecte prezentate în competitie) si prin granturi de inovare pedagogicã (la diferite niveluri ale sistemului national de învãtãmânt), centre de excelentã, învãtãmântul privat - real competitor si alternativã performantã în raport cu învãtãmântul public.
VII. Ia amploare un învãtãmânt cu standarde ridicate, orientat spre cercetare stiintificã, prin relevanta relativã a volumului de date înmagazinate, adicã orientarea învãtãmântului spre „problem solving”. Astfel, cu un sistem de evaluare a cunostintelor si calificãrilor, piramidal, în cercetarea academico-stiintificã instructia universitarã se sprijinã pe cercetarea stiintificã proprie.
VIII. Încadrarea euro-atlanticã a României impune un învãtãmânt compatibilizat cu sistemele europene/internationalizat prin: reactivarea traditiei învãtãmântului românesc interbelic, sub aspectul transparentei structurilor; directia compatibilitãtii cu structurile euro-americane, prefigurându-se unificarea europeanã prin învãtãmântul superior; crearea constiintei apartenentei la Europa, prin incidenta limbilor strãine - parte a calificãrii aplicate; mobilitatea internationalã a elevilor, studentilor, cadrelor didactice - cu burse de studii în strãinãtate (transparente, cunoscute publicului interesat, cu reguli simple, inspirate din acordurile internationale ale tãrii noastre).
IX. Concluzionând, e nevoie în România de un învãtãmânt orientat spre valori care sã elimine mentalitatea relativistã (conform cãreia orice valoare este relativã la conteste si nu motiveazã eforturile performantei), creând educatia pentru viata privatã, libertatea si solidaritatea ce pot genera o comunitate rationalã. Pentru cã doar libertãtile individuale ale lumii moderne includ rãspunderea.
Deci formarea capacitãtilor intelectuale si a deprinderilor sociale devine parte a misiunilor educatiei care face convingãtor adevãrul: „Timpul este o sursã parcimonioasã; nu e deloc devreme sã facem viata noastrã conformã cu aspiratiile proprii, prin eforturi personale”.