- urmare din pagina 17 -
...sociale si politice capabile sã poarte negocieri, a unor forte aflate în opozitie. Democratia nu poate functiona corect în absenta unei opozitii puternice.
Discutiile actuale scot în evidentã si numeroase imperfectiuni ale actualului stadiu de dezvoltare a democratiei.
Jean Roux afirmã cã democratia actualã s-a îndepãrtat de idealul democrat antic, adicã de la principiul suveranitãtii poporului. Atât în ceea ce priveste sufragiul universal, cât si delegarea suveranitãtii poporului s-a produs o golire de continut din cauza unor cauze multiple: controlul informatiei de anumite puteri financiare si politice, manipularea informatiei si a rezultatelor votului, interventii oculte si repetate ale grupurilor de presiune.
Sunt sever criticate tendintele Executivului de a-si asuma sarcini legislative prin emiterea de decrete-lege si ordonante de urgentã. În felul acesta rolul Legislativului este diminuat, iar activitatea lui devine pur formalã de a adopta acte legislative ale cãror efecte au început sã curgã de la data publicãrii lor. Cu referire la aceastã situatie, juristul francez Marie Cotteret constatã: „Evolutia societãtilor contemporane tinde sã reducã activitatea organului politic principal al societãtii liberale, acest Parlament, care pretinde cã exprimã vointa nationalã prin dezbaterea ideilor si votul majoritar al deputatilor alesi. În cea mai mare parte a tãrilor occidentale, Parlamentul înregistreazã, dacã poate corecteazã; el nu mai are deloc initiative, chiar în domeniul legislativ“.
În unele cazuri, puterea în fundamentarea politicii de stat a trecut, cel putin în ceea ce priveste o parte din prerogative, de la organele locale, legitimate pe cale electoralã si constituite în virtutea unor prevederi constitutionale, la partidele politice. Deciziile se iau la partid si apoi sunt supuse discutiei, uneori pur formale, în conditiile în care majoritatea este detinutã de un partid, instantelor deliberative. Aceastã situatie face ca puterea, cum constatã si Maurice Duverger, „sã se exercite întotdeauna în favoarea unui grup, a unui clan, a unei clase“, iar „aparatul de stat rãmâne în mâinile unei minoritãti“, ceea ce dã nastere la conflicte între aceastã minoritate si majoritatea claselor si grupurilor sociale existente în societate.
Criticile vin atât din partea Stângii, cât si din partea Dreptei. Stânga considerã democratia occidentalã, oricât de perfectã ar fi din punct de vedere procedural, o oligarhie, o stãpânire a celor sãraci de cãtre cei bogati. Dreapta considerã democratia occidentalã ca „o stãpânire a celor multi care sunt sãraci asupra celor putini care sunt bogati. Iar procedurile democratice sunt privite cu neîncredere, deoarece pot ameninta proprietatea, puterea politicã având la îndemânã oricând sufragiul universal si dreptul de asociere pentru a restrânge drepturile de proprietate“.
Indiferent de criticile aduse, democratia s-a dovedit a fi, pânã acum, regimul politic în care s-au obtinut cele mai înalte performante în toate domeniile.
