- urmare din pagina 9 -

...plasarea omului în jocul intereselor exclusiv materiale si al satisfacerii plãcerilor preponderent neelevate focalizate în zona material-senzorialã. În acest spirit, Pârvan preciza în expunerea la deschiderea cursurilor de istorie anticã si istoria artelor tinutã la Universitatea de la Cluj, înfiintatã în anul 1919, cã noua institutie îsi propune probleme de continuitate a gândirii omenesti luptãtoare: „cum sã se facã cercetare realului”; „cum sã se îndrumeze cãtarea adevãrului”; „cum sã se înteleagã frumosul”; „cum sã se ia pozitie fatã de lume si viatã”; „cum sã se ajute selectionarea naturalã a talentelor si geniilor”; „cum sã se dea lupta cu infinita bestialitate omeneascã, smulgând câti mai multi semeni”; „toate acestea justificã sechestrarea atâtor libertãti individuale si folosul binelui social, trebuie sã preocupe pe întemeietorii unui nou asezãmânt oficial de culturã socialã si culturã creatoare”. Desi enuntate cu aproape un secol în urmã, multe dintre ideile acestea pot constitui teme de discutie pentru cei care doresc o reformã adevãratã a scolii românesti.
Vasile Pârvan, ca nimeni altul, a reusit, cum avea sã spunã N. Iorga, „sã uneascã darurile cele mai adunate (...), cunostinte arheologice si istorice de o imensã bogãtie, o râvnã nesfârsitã alãturi de cea mai sistematicã muncã, grija de cel mai neînsemnat detaliu alãturi de îndrãzneala celor mai înalte ipoteze (…)”.
În domeniul istoriei era „un arheolog privit ca egalul oricui; în strãinãtate înfãtiseazã cu autoritate acest domeniu (…). Era unul din sefii tineretului asupra cãruia avea o aproape misticã influentã. Cuvântul lui cu profetice penumbre era primit în aceste cercuri ca al unui oracol”.

BIBLIOGRAFIE

1. V. Pârvan, Schitã din viata socialã germanã, în volumul V. Pârvan, Scrieri, Ed. Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1984.
2. V. Pârvan, Scrisoare de la câtiva dascãli plecati în strãini cãtre colegii lor din tarã, în op. cit.
3. V. Pârvan, Ideile fundamentale ale culturii contemporane, în op. cit.
4. V. Pârvan, Idei si forme istorice, în op. cit.
5. Al. Zub, V. Pârvan - Efigia cãrturarului, Iasi, 1974.
6. S. Florea, N. Barbu, V. Pârvan, în vol. Bazele stiintei politice, Ed. Universitãtii Pitesti, 2002.

Cultura - o stare de conjuncturã sau consecintã a sistemului

Moto: „Om de culturã, om cult este acela care cu puterile sale sau
cu puterile altora transformã mereu haosul în cosmos”
L. Blaga

Actul cultural este un act fãrã valoare la ora actualã si constituie consecinta fireascã a stãrii de haos ce caracterizeazã învãtãmântul.
Poate fi aceasta numai o stare de conjuncturã care sã marcheze perioada de tranzitie?
Regimul politic este indicatorul cel mai expresiv care oglindeste cel mai bine societatea (fie ea una democraticã sau antidemocraticã) si care poate reflecta nu numai o stare economicã existentã sau nu, dar si actul cultural în sine - creatia lui. Cu alte cuvinte, puterea, arta guvernãrii unei tãri este elementul cheie într-o societate democraticã, alãturi de factorul economic putând determina accesul la culturã, la promovarea adevãratelor valori culturale.
Dacã pânã în ’90 puteam vorbi despre o activitate culturalã dictatã, cenzuratã, în anii tranzitiei ’90-2003 (cam multi, totusi) avem de-a face cu un simulacru de culturã, de act cultural, de o rãsturnare a valorilor, de promovarea unei culturi fãrã identitate, de pierderea traditiilor culturale si, ce e mai grav la un popor, sã-si piardã identitatea culturalã!
Nu putem vorbi despre o corelatie - la ora actualã - între învãtãmânt si culturã, când acestea douã ar trebui de facto sã se întrepãtrundã, sã coexiste.
Dacã învãtãmântul (chiar si cel de stat) are la bazã o sumã de bani, pentru un surplus de locuri, cultura fãrã alocarea de fonduri, fãrã un buget semnificativ (el este totusi unul mic, redus la limite) îsi pierde esenta de a fi a unui popor.
Cultura - o notiune care parcã se pierde pe zi ce trece, dispãrând din vocabularul uzual. La fel se pune problema si în cazul învãtãmântului, care parcã a devenit unul benevol si... numai pe bani, reforma în învãtãmânt dovedindu-se un fiasco total, totul fiind blocat si tot ceea ce se face e voit sau nu gresit.
Învãtãmântul actual este unul greu si poate fi sistemul de vinã sau poate ne dorim prea repede un învãtãmânt aliniat la standardele U.E.
Între învãtãmânt si culturã ar trebui sã existe o relatie dialecticã, în dublu sens, o dublã reflectie.
O democratie adevãratã are la bazã un dublu act cu valoare de învãtãmânt si de culturã.
Poate si Occidentului i-au fost necesari ani buni pânã sã ajungã la acea maturitate deplinã în realizarea reformei, atât în domeniul învãtãmântului, cât si al culturii. Poate este necesarã si o reformã în plan cultural.
O datã cu votarea Constitutiei, cu intrarea României în U.E., accesul la culturã constituie un pas mare spre realizarea actului cultural cu adevãrat.
Criza din culturã este una gravã si e criza unei comunitãti care se face rãspunzãtoare pentru starea de haos existentã acum.
Poate intrarea României în cadrul U.E. va determina un progres în crearea unui sistem pe baze noi si implicit a unei culturi proprii, originale si finalizarea unei reforme în învãtãmânt (care parcã nu se mai terminã).

Marius CHIVA