Lectiile model - felul de a fi permanent al învãtãtorului

Brãdulet, vestita comunã de la poalele Carpatilor, si-a dobândit faima nu atât prin pitorescul asezãrii, nici prin izvoarele minerale puse în valoare prin spitalul construit prin anii ’80 ai secolului trecut, nici prin arhitectura si vechimea de peste 600 de ani a bisericii, nici prin fauna deosebit de bogatã a muntilor care îi vegheazã existenta si-i închid în enigme istoria multisecularã, nici prin legãturile pe care le-a avut cu marea familie a Brãtienilor, nici prin generozitatea cu care a adoptat familia Constantinescu, al cãrei fiu, Emil, avea sã fie unul dintre presedintii tãrii, nici prin descoperirea aspretelui, devenit obiect pentru cercetarea stiintificã si pentru ocrotirea mediului, nici prin ospitalitatea cu care si-a primit de-a lungul deceniilor cohortele de turisti ce au început sã deprindã gustul de a iesi la iarbã verde cu grãtarul în portbagajul automobilelor, „Dacia”, „Moscvici”, „Trabant”, „Skoda” si mai rar un „Fiat“ 600 sau 800, un „Volkswagen”, pe atunci moderne si accesibile simboluri ale progresului înregistrat în tara în care multimea fãcea, pânã în a doua jumãtate a secolului al XX-lea, plimbãrile de duminica si de sãrbãtori cu cãrutele, cu bristele, cu saretele si cu trãsurile puse în miscare de caii-putere ai animalelor de tractiune, nici prin plocadele sau vestitele costume tãrãnesti din Brãdulet, ci prin activitatea de cunoastere si de rãspândire a cunostintelor pe care au desfãsurat-o învãtãtorii si profesorii, medicii, preotii si ceilalti intelectuali din comunã.
Scoala a fost, prin amploarea activitãtii desfãsurate, aceea care a dat mãretia vietii si a contribuit, în cea mai mare mãsurã, la cunoasterea valorilor locale. Învãtãtorii si profesorii care au pregãtit cu pasiune, cu devotament generatiile de elevi din rândul cãrora au iesit alti învãtãtori si profesori, medici, ingineri, preoti, bunii gospodari, agricultorii, pomicultorii, crescãtorii de animale, oamenii care au fãcut performantã în activitatea în care s-au consacrat. Cãci degeaba existau atâtea minunãtii ale locului dacã cineva nu le cunostea, nu le aprecia si nu lupta pentru punerea lor în valoare. Iar acest lucru l-au fãcut, în primul rând, oamenii scolii.
Îmi vin acum în minte câteva nume de eminenti dascãli ai locului: State si Pepenescu de la Gales, Mitulescu si Cerbureanu de la Brãdulet. Alãturi si împreunã cu ei, au muncit alte zeci de învãtãtori si profesori, oameni care prin tot ceea ce au fãcut au edificat o traditie didacticã si culturalã remarcabilã care cuprinde pagini demne de retinut în MAREA ISTORIE A ÎNVÃTÃMÂNTULUI ROMÂNESC. Pentru cã în scolile din Brãdulet s-au pregãtit numeroase generatii de elevi care s-au confruntat cu mult succes la examenele de admitere în licee si în scolile profesionale, la concursurile scolare pe discipline de învãtãmânt, în festivalurile si în întrecerile cultural-artistice, precum si în activitãtile numite cândva obstesti (îngrijirea monumentelor istorice si a institutiilor publice, culegerea plantelor medicinale si a fructelor de pãdure, plantarea de pomi fructiferi, participarea la lucrãrile de împãdurire, recuperarea materialelor refolosibile - hârtie, sticle, fier vechi sau bronz, folosit la constructia statuii lui Basarab I, de pildã). Si pentru cã învãtãtorii, profesorii si educatoarele au fost interpreti ori au instruit formatii artistice de teatru, de ceterasi, de dansuri, recitatori, interpreti vocali si instrumentali si au realizat, sub bagheta inegalabilã a regretatului dirijor, compozitor si intelectual, preotul Manda, una dintre cele mai vestite formatii corale din tarã, Corul Cãminului Cultural din Brãdulet, echipa de teatru a scolilor Gales - Brãdulet, echipa de dansuri, ceterasii au obtinut de mai multe ori premii si distinctii la nivel national.
În toate aceste activitãti s-au distins si învãtãtorii Victoria si Petre Mitulescu.
Absolventi ai scolilor normale de învãtãtori din Câmpulung Muscel - Petre Mitulescu - si de fete din Pitesti - Victoria Mitulescu - si-au început activitatea dupã cel de-al doilea rãzboi mondial în scoli din mediul rural, cu înzestrare didacticã formatã, cel mai adesea, din bãnci, tablã de scris, o asa-zisã catedrã, câteva planse cu continut istoric, o hartã si... cam atât, dacã nu chiar în conditiile în care nu exista decât o salã de clasã cu câteva geamuri sparte. Au fost nevoiti sã predea la clase simultane, dar s-au situat de la început în rândurile celor cu initiativã, ale învãtãtorilor educati în spiritul apostolatului, al întelegerii misiunii lor ca misiunea fãclierului, a luminãtorului satelor, al întelegerii datoriei de a lucra acolo unde este mai greu si de a-si ridica neamul din ignorantã si din mizerie. Acesta era, de fapt, spiritul în care scoala normalã interbelicã si continuatoarea...

- continuare în pagina 6 -

Prof. Stan FLOREA