Forme si orientãri în învãtãmântul românesc
Moto: „A fi tinerilor model de educatie aleasã e a-ti arãta respectul fatã de tine însuti, pentru a-i învãta sã aibã mândria lor fireascã, bunãtatea, cinstea si spiritul de discernãmânt”
La Bruyere, Caracterele, Despre cei mari
Mileniul III înscrie învãtãmântul în reforma educationalã avansatã care impune un sistem educational adecvat unei societãti bazate pe libertãti individuale, pe competitii de valori, economia de piatã, statul de drept, puse pe directia integrãrii euro-atlantice.
Se pune întrebarea: ce aduce nou aceastã reformã fatã de reforma de tranzitie?
Dacã reforma educationalã de tranzitie si de compatibilizare, bazatã pe expertizele internationale ale reformelor din Europa Centralã si Rãsãriteanã, a urmãrit reducerea încãrcãrii programelor de învãtãmânt si compatibilizarea europeanã de curricul, convertirea învãtãmântului (dintr-un învãtãmânt predominant reproductiv într-unul în esentã creativ, prin replasarea cercetãrii stiintifice la baza studiilor universitare), managementul orientat spre competitivitate si performantã, reforma educationalã avansatã urmãreste integrarea învãtãmântului românesc în forme noi, ale organizatiilor comune, în reteaua internationalã a institutiilor de învãtãmânt, punând pe primul plan consolidarea centrelor de excelentã si o reformã prin iradiere.
Se pune a doua întrebare: Ce forme si mãsuri concretizeazã reforma educationalã avansatã astfel conceputã?
Rãspunsul nu cere, aici, listarea tuturor actiunilor cuprinse de M.E.C.T., ci punerea în relief a celor aflate pe agenda ministerialã, cu speranta cã ele vor „lumina” directiile prin care este urgent sã înnoim sistemul national de învãtãmânt, adicã un învãtãmânt bine sustinut de societate, prin alocãri bugetare pe mãsurã, având o deschidere competitivã integrãrii euro-atlantice a României.
I. Punctual, se impune un învãtãmânt motivat/cu sustinere socialã: elevii si studentii sã aibã la dispozitie un sistem de sustinere, constând din burse acordate de stat, burse contractate cu sfera privatã si din împrumuturi bancare accesibile, diferentiate, însã, în functie de performante si de nevoi sociale; salarizarea corpului didactic normalizatã, la nivelul ierarhiei bugetarilor, pentru cã activitatea cadrului didactic trebuie concentratã asupra formãrii sale continue, ce-i impune rolul educational si impactul specific asupra societãtii.
II. Se pune accentul pe un învãtãmânt retehnologizat, vizând constructiile scolare si universitare, incluse în capitolele bugetelor locale si nationale; participarea financiarã, prin fonduri speciale, a întreprinzãtorilor economici; echiparea laboratoarelor didactice, prin acces la resursele internationale, competitiv si în regim de competitie; functionalitatea retelei informationale a învãtãmântului; tehnologii didactice audiovizuale modernizate care sã plaseze secundar tehnologiile didactice bazate pe retoricã.
III. E obligatoriu, astãzi, un învãtãmânt recuplat cu nevoile de calificare, resimtite în economia, administratia, viata socialã si culturalã a societãtii românesti care sã organizeze o nouã culturã profesionalã în jurul calculatorului si al instrumentelor comunicãrii. Prin considerarea precisã a profesiilor cerute de piatã si a conditiilor acesteia se cer lista calificãrilor si un nou nomenclator legal al acestora (pentru cã nici o scoalã sau...
- continuare în pagina 14 -
Prof. Monica DIN,
prof. Ramona MORLOVA
