Educatia si cultura - conditii si fundamente ale societãtii democratice moderne

Lumea contemporanã considerã educatia, cultura si democratia obiective de cea mai mare importantã, de a cãror realizare depinde progresul comunitãtilor umane. Ca realitãti coexistente si interdependente potentioneazã creativitatea.
În democratia autenticã, colectivitãtile îsi organizeazã singure prioritãtile în armonie cu propriile interese, înteleg consecintele globale ale comportamentelor individuale, nu îsi aduc atingerea intereselor individuale, îsi asumã solidar responsabilitatea deciziilor adoptate, înteleg esecurile ca fiind rezultatul inconsistentei propriilor hotãrâri s.a.m.d.
Responsabilitatea pe care si-o asumã colectivitãtile si indivizii este cu adevãrat functionalã în social si eficientã în plan practic atunci si numai atunci când este dublatã si de o întemeiere eticã relevatoare.
Situatã în acest cadru si inseratã în sfera „valorilor libertãtilor” si a „valorilor dreptãtii”, responsabilitatea propune un ethos unificator, un ethos al dialogului constructiv, al libertãtii optiunilor, al coexistentei deosebirilor de optiuni si al nereprimãrii punctelor de vedere opuse, nici mãcar al ironizãrii sau zeflemisirii, adesea de prost-gust, a opiniilor oricât de necontemporane ar pãrea sã fie. Englezul J.S. Mill, în inegalabilul sãu eseu Despre libertate, rostea o idee fundamentalã pentru democratie: „O idee sustinutã de un singur om care contravine tuturor ideilor sustinute de toti ceilalti indivizi are acelasi drept la libertate ca si ideile tuturor celorlalti, deoarece istoria a demonstrat cã ideile mari nu sunt rostite de multime, ci de personalitãti unice”.
Responsabilitatea, întemeiatã si motivatã etic, poate asigura valorificarea corespunzãtoare a competentelor profesionale - avutia cea mai sigurã a unui popor - construite cu temeinicie prin cultura generalã, tehnicã, stiintificã, profesionalã pe care oamenii au dobândit-o, cât si prin educatia umanistã, democraticã, politologicã si juridicã pe care competentele profesionale si-au cultivat-o prin studiu si prin participarea lor la viata socialã.
Democratia devine o realitate eficace atunci când depãseste formalismul declarãrii si al proclamãrii si trece la aplicarea consecventã a principiului competentei în angajarea si promovarea oamenilor pe posturi, atunci când ajunge sã bareze ascensiunea nonvalorii în structurile ei sãnãtoase, când repudiazã orice încercare de limitare a posibilitãtilor de dezvoltare si de valorificare în viata socialã a capacitãtilor maxime de care dispun oamenii si nu face loc pãtrunderii deghizate sau interesate a incompetentelor si imoralitãtii împãnate cu merite de care duce mereu lipsã.
Gestionarea inteligentei, a competentelor de care dispune comunitatea este dovada cea mai elocventã a depãsirii formalismului democratic. Problema este la fel de actualã pentru toate tãrile, indiferent de gradul lor de dezvoltare. De aceea ni se pare inexplicabilã atitudinea de neimplicare a autoritãtilor democratice în gestionarea inteligentei, în organizarea acestei gestionãri pe principiile economiei de piatã, asemãnãtor cu modul în care este gestionat talentul, în unele activitãti sportive, în fotbal de exemplu.
Ar fi normal, dupã pãrerea noastrã, ca institutii fundamentale pentru stiinta si cultura româneascã, agenti economici de stat si privati, asociatii nonguvernamentale etc. sã sponsorizeze, sã sustinã prin contracte pregãtirea unor reale capacitãti cultural-stiintifice în institutiile de învãtãmânt din tarã sau/si din strãinãtate.
Dupã încheierea studiilor ar urma sã-si desfãsoare activitatea în tarã sau în strãinãtate în conditii contractuale stabilite si cu acordul unitãtilor care au suportat cheltuielile de pregãtire a viitorului om de stiintã, artist etc. O parte din veniturile obtinute ar putea fi orientate în domeniile cercetãrii stiintifice, culturii si al stimulãrii celor care au...

Prof. Stan FLOREA

- continuare în pagina 4 -