- urmare din pagina 3 -
...contribuit la pregãtirea acelor personalitãti. Dacã în cazul unor mari sportivi nimeni nu-si pune problema cã prin încheierea unor contracte s-ar încãlca vreun drept fundamental al omului sau ar împiedica libera circulatie a valorilor, nu vedem de ce ar putea fi invocate asemenea motive în cazul marilor performante culturale.
Extinderea sponsorizãrilor, introducerea sistemului generalizat de burse acordate de institutii ale statului, asociatii si fundatii nonguvernamentale, agenti economici, persoane private sau juridice si - de ce nu? - aplicarea unui sistem de contracte cu obligatii bine precizate pentru pãrtile contractante ar avea efecte benefice în gestionarea inteligentei românesti. Beneficiarii ar putea fi tineri elevi si copii cu aptitudini ce pot fi transformate în talente, depistati în urma unor testãri riguroase si scolarizati în clase speciale, organizate în unitãti de elitã ale învãtãmântului, sub îndrumarea unor cadre didactice selectionate dupã criterii profesionale exigente.
Unitãtile de învãtãmânt de elitã ar putea fi organizate în fiecare judet pe baza unor analize si dezbateri cu o largã participare democraticã.
S-ar putea ajunge astfel la limitarea practicilor de acaparare a inteligentei prin mijloace facile: acordarea unor premii simbolice în cadrul unor adunãri la care participã indivizi ce nu prea dovedesc un mare apetit pentru culturã, indivizi uneori cu o culturã precarã, dar cu un puternic suport material realizat cu mijloace nu întotdeauna morale, si a vanitãtii unora care, prin colectarea de fonduri de la altii si nu prin contributii proprii, doresc cu „orice pret” sã aibã o imagine care sã le acopere vidul intelectual si moral ce le umple eul.
Inteligentele si talentele s-ar putea bucura de recunoasterea comunitãtii si ar trãi cu adevãrat bucuria meritelor si a virtutilor intelectuale pe care le-au cultivat cu stãruintã.
O activitate reformatoare în învãtãmânt nu poate eluda, dacã este fãcutã cu responsabilitate, perspectivele la care se referã studiile prospective occidentale. Cei mai multi futurologi vorbesc despre caracteristicile renasterii cultural-spirituale moderne: cresterea interesului pentru artã si activitãtile artistice; cresterea aportului financiar al institutiilor culturale; cresterea impactului economic al manifestãrilor artistice; nasterea unor profesiuni noi.
Explozia artelor creeazã o multitudine de sanse profesionale noi: „Între 1960 si 1980 forta de muncã a Statelor Unite a crescut cu 43%, în timp ce numãrul de actori, scriitori si artisti de divertisment a crescut cu 144%”.
Descoperim în aceste idei câteva argumente în favoarea extinderii pregãtirii cultural-artistice în toate tipurile de scoli, fapt neglijat de unii dintre reformatorii învãtãmântului românesc atrasi de utilitarismul îmbibat în epiderma tesuturilor social-economice ale societãtilor moderne superdezvoltate.
O rediscutare a ponderii diferitelor discipline de pregãtire cultural-stiintificã, moral-filosoficã si politico-juridicã a viitoarelor generatii, la care sã participe si specialistii din domeniile economic, tehnic, social, precum si oameni de culturã, pedagogi, psihologi etc. ar fi deosebit de utilã pentru reorganizarea învãtãmântului pe coordonate moderne.
Asezatã pe valori riguroase-umaniste, stiintifice, politico-economice, moral-juridice, gestionarea inteligentei ar spori virtutile democratiei si ar exercita o puternicã motivatie pentru pregãtirea si performanta intelectualã a viitoarelor generatii. Totodatã, democratia ar dispune de mai multi indivizi cu profunde si temeinice cunostinte de culturã generalã si profesionalã, de mai multi indivizi cu initiativã, discernãmânt si cutezantã.
Dacã informatia culturalã, stiintificã, politologicã si pregãtirea profesionalã sunt conditii fundamentale fãrã de care democratia nu este de conceput, ele nu sunt si suficiente pentru ca democratia sã devinã ceea ce trebuie sã fie. Mai este nevoie si de o zestre afectivã, moralã, a oamenilor în general, a celor care au primit împuterniciri în numele poporului, în mod deosebit. Este nevoie de caracter si de echilibru între capacitãtile de cunoastere, întelegere si de putere, pe de o parte, si cele derivate din structura de personalitate, din felul de a fi al omului, din constructia lui moralã. De aceea, nu este suficient sã-l reunim pe homo sapiens cu homo faber, ci este nevoie ca el sã simtã si sã fie în armonie cu sine si cu ceilalti, sã fie si homo mensura. Numai asa poate actiona temperat si eficace în fata contradictiilor si a nedreptãtilor, îsi poate afirma identitatea axiologicã democraticã si poate fi liantul celor douã dimensiuni constructive ale democratiei - educatia si cultura.
Unde existã culturã si putere de actiune trebuie sã fie si educatie! Dacã existã culturã, fortã de actiune, putere de creatie si educatie, este si democratie.
Bibliografie minimalã
- J.S. Mill, Despre libertate, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991.
- John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000, Megatendinte, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993.
- Maria Siftinicia, Personalitatea cu valoare fundamentalã în societate si culturã, Noua alternativã, nr. 4/1991.
