Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


Expozitia Nationalã de Artã Naivã

65 de plasticieni - pictori si sculptori naivi din întreaga tarã - s-au reunit la Pitesti, cu peste 150 de lucrãri menite sã decoreze simezele Expozitiei Nationale, ajunse la cea de-a 35-a editie. Vernisajul din ziua de 26 octombrie s-a desfãsurat în noul sediu al Galeriei de Artã Naivã, într-una din noile si foarte modernele clãdiri ale Muzeului Judetean Arges.
Considerãm imperios sã amintim, în deschiderea expunerii, câteva nume ce au contribuit la dezvoltarea acestei galerii unice, care, desi timpul trece, continuã sã surprindã prin noutate: Vasile Savonea, Aurel Calotã, Lucian Cioatã, Virgil Poleac, Radu Stancu si Costin Alexandrescu. Nu am atasat acestor nume de ctitori sui-generis nici functia si nici profesia, deoarece am socotit cã, mai presus de titlurile lumesti si de atributiile profesionale, au avut si au în comun dragostea fãrã margini si întelegerea fãrã rezerve a miracolului artistic. Mai mult, nu s-au îndoit nici o clipã cu privire la prestigiul pe care îl va dobândi cu timpul arta naivã în România.
La fel de necesar este sã ne reamintim si faptul cã, la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX, lumea modernã a schimbat la fatã si arta plasticã. O datã cu gândirea si fapta creatoare, emanând din zona genialitãtii, s-au schimbat, la nivelul formei si al continutului, toate mecanismele creatiei. Aspectele teoretice ale artei au fost regândite, aducându-se modificãri profunde statutului artistului si, prin extensie, modificãri de substantã gustului public. Perioada aceea istoricã a fost una dintre cele mai fertile. Promisiunea orizonturilor libere i-a încurajat pe multi dintre talentatii anonimi ai timpului. A fost pus în miscare un bogat zãcãmânt imagistic, sensibilitatea de exceptie cu care erau înzestrati atrãgând atentia marilor creatori din epocã. Îi amintim aici pe Pablo Picasso, Guillaume Apollinaire si Constantin Brâncusi (toti aflati la Paris). Gratie tocmai acestei vecinãtãti pariziene, de-a dreptul providentiale, pictorul Henri Rousseau, supranumit Vamesul, a avut sansa sã-si salveze geniul, înfãtisând în plinã luminã Arta Naivã. Din acel moment, anonimatul a luat sfârsit, lucrându-se la vedere si în sens ascendent. Modificãrile survenite în toate domeniile de activitate si cercetare, cãrora li s-a adãugat viziunea politicã democraticã, au favorizat succesul pe piata de artã. În tot acest timp, arta plasticã profesionistã (punându-si în miscare toate resorturile) a scos definitiv din circulatie anatomia si perspectiva, devenite un echivalent al limbilor moarte. Libertatea, nemaicunoscutã pânã în acel moment în lumea artelor, a permis ochiului sã se întoarcã în sine. Lumea vizibilã, accesibilã simturilor, nu a mai reprezentat un punct de sprijin pentru creatia plasticã, rãmânând doar un loc pentru antrenamentele optice. Lãuntricul s-a dovedit a fi cu mult mai generos în imagini si idei. Mesajul, rezultat din combinatia formelor si culorilor, s-a îmbogãtit prin absorbtia trãirilor. În felul acesta, artistii naivi au ajuns sã se simtã ca la ei acasã. Universul lor narativ este complex si inconfundabil. Sunt mai apropiati de prozã decât de poezie. Ei penduleazã între semnul grafic si cuvânt sau între formã si scriere. În pendularea aceasta se regãseste si amprenta stilisticã, tributarã marelui prototip atotcuprinzãtor al artei naive, lesne de recunoscut.
Prima observatie pertinentã pe care o face vizitatorul unei expozitii de artã naivã are în vedere temele abordate. Se va constata cã toti pictorii naivi au o aplecare nativã spre întelepciune. Operele lor au o puternicã tentã moralã. Sunt plini de umor chiar si atunci când subiectele se cer tratate mai sobru. Modul lor de comunicare este transparent si direct, deoarece îsi aleg mijloacele de expresie cele mai economice. Nu este nevoie de eforturi pentru decriptare. Cunoscându-i, îti dai seama cã nu au nimic ipocrit în comportament. În conversatii, ca si în operã, nu folosesc mãsti, precum în viata conventionalã. Nu sunt artificiali si nu se tem cã vor deveni vulnerabili datoritã sinceritãtii, pentru cã nu-si gândesc interlocutorii ca pe niste dusmani sau adversari. Sunt frumosi, pentru cã sunt naivi. Sunt naivi, pentru cã sunt normali. Si mai sunt foarte destepti, pentru cã stiu ce fac si ce pot sã facã. Nu-i poate pãcãli nimeni, pentru cã sunt unsi cu toate alifiile.
În preziua vernisajului actualei editii a Expozitiei Nationale de Artã Naivã s-a desfãsurat o întâlnire de tainã, evident pe teme de artã. S-a hotãrât ca la anul participarea sã aibã în vedere cele mai bune lucrãri. Nu s-a cârtit si nu s-a întristat nimeni vizavi de achizitiile fãcute cu bani putini, pentru cã se stie cã lucrãrile vor îmbogãti patrimoniul Galeriei de Artã Naivã din Pitesti. Au primit diplome si premii în bani Denisa Mihãilã din Timisoara (pentru picturã) si Gheorghe Boancã din Iasi (pentru sculpturã). Despre lucrãrile prezentate anul acesta se poate spune cã sunt cele mai frumoase de pânã acum. Pãcat cã nu pot fi povestite! La vernisaj (care a culminat, asa cum se si cade, cu protocolul de rigoare), un artist din Iasi a fãcut urmãtoarea remarcã, dulce-amarã: „Ce bine ar fi fost dacã de acest eveniment national ar fi auzit si pitestenii!”

Prof. Gheorghe Pantelie,
pictor, membru al U.A.P. din România


Icoana - fereastrã spre Dumnezeu

Vineri, 7 noiembrie, în ajunul marii sãrbãtori a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, Centrul Judetean al Creatiei Populare, Spitalul Judetean si Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate Arges au organizat, la Spitalul Judetean Arges, cea de-a doua editie a expozitiei de icoane Fereastrã spre Dumnezeu.
Sufletul acestei manifestãri a fost medicul chirurg Viorel Stefan, cel care a dorit ca expozitia sã fie o contrapondere la invazia de kitsch de pe piata din Pitesti.
Locatia aleasã a fost sala de consiliu a Spitalului Judetean, pentru cã si aici Dumnezeu si Maica Domnului fac minuni, icoana având efect terapeutic. Desi pare inedit, spatiul de expunere este firesc pentru artã (corpul medical e iubitor de artã) si icoane (icoana are rol tãmãduitor si este o completare a actului medical).
Lucrãrile expuse, care pot fi privite ca obiecte estetice (Crede si nu cerceta), sunt desenate potrivit canoanelor cerute de Biserica Ortodoxã (multi artisti sunt absolventi ai Facultãtii de Teologie), unele se apropie de pictura popularã, altele de cea modernã.
Cele 100 de tablouri semnificând pe Maica Domnului, Sfintii Împãrati Constantin si Elena, Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe, Arhanghelul Mihail, Sf. Nicolae, Iisus înconjurat de sfinti, Plângerea lui Iisus, Intrarea în Ierusalim, sunt semnate de Valentina si Gheorghe Acasandrei, Elena Hafia (Iasi), Cãlin Bogãteanu (Târgu-Mures), Stela Costache, Doina Flesariu, Teofilia Iacsa, Corina Mihãescu, I. Pãdureanu, Liviu Vâja, Georgeta Cosma, Adrian Musat (Bucuresti), Gabriela Gancea, Cristina Popa, Camelia Jurcã (Curtea de Arges), Florin Stan (Moreni), Salomeia Stãnisor (Sibiu), Mirabela Troncea (Ocnele Mari), Marian Stanciu (Câmpulung Muscel), Camelia Darie (Pitesti).
Lucrãrile pot fi admirate timp de o lunã si pot fi achizitionate cu sume cuprinse între 400.000 si nouã milioane de lei.

Mihaela FULGEANU-MATEI


Artisti plastici ai secolului XXI

Galeria Metopa din Pitesti este, luna aceasta, portavocea delicatei sonatine picturale a artistilor Margareta Popescu si Gheorghe Dobricã. Obiecte mici, inventate pentru derizoriu - la unul dintre capetele desfãsurãtorului plastic - starea metafizicã, realitatea ei superioarã - la celãlalt capãt.
Margareta Popescu si Gheorghe Dobricã fac din nou demonstratia faptului cã stiu sã-i confere imediatului personalitate si prestantã, iar naturii - ca materie primã, uluitoare prin ea însãsi - tonalitãtile unei perpetue fascinatii. În cazul amândurora, culoarea scapã din rigorile ei specifice, alunecând, la fel ca razele sau ca balerinele, spre zone si tãrâmuri încã neumblate. Margareta Popescu si Gheorghe Dobricã dau, practic, încã o datã în vileag resorturile ascunse ale omenescului, circumscriind vizibilului motivatiile, intentiile, logica sensibilã din spatele dialogului formal, aparent.

D. Popescu


Anca marilor obsesii

La numai 18 ani, Anca Teodorescu din Pitesti reconstruieste cu inteligentã orizonturile plastice. Elevã la Colegiul Liceal Zinca Golescu, preocupatã încã din clasele primare sã dezlege enigma formei si a culorii, tânãra artistã renuntã înainte de vreme la rochia prea strâmtã a adolescentei, înfãtisându-si goale obsesiile.
Timpul care trece - rãu absolut al fiintei muritoare, prins în capcana arcului de ceas - îi declanseazã pictoritei accese de nostalgie dupã ani încã netrãiti, dupã amintiri pe care nu a ajuns sã le descopere, dupã parfumuri si iubiri despuiate de carnea si sângele lor, mai întunecate decât propria cenusã. Interesant este însã faptul cã Anca Teodorescu nu coboarã în Infern ca sã plângã, ci ca sã afle si sã asimileze, ca sã recreeze, pornind de la arhetip. Pânza, cartonul, lemnul, sticla si piatra îi sunt complici de bunã-credintã. Icoanele si ochii deschisi pânã la exasperare, Christul din spatele gratiilor omenesti, îngerii stilizati ai brazdelor negre de lume, statornicul ceas, cuibãrit în toate sertarele si rafturile mintii, culorile si tusele dure, uneori absenta culorii par sã împovãreze umerii fetei. Poverile sunt ale vietii, deci trecãtoare. Zbaterii îi urmeazã eliberarea - mãrturiseste Anca.
Prima ei expozitie personalã de la Centrul Cultural, din dupã-amiaza de 29 octombrie, a fost - pentru plasticienii valorosi si pretentiosi prezenti, pictorii Gheorghe Pantelie si Anca Giura - cu adevãrat o încântare si o promisiune. De vreme bunã în cultura românã, cãreia nu i-au înghetat de tot mugurii.

DENISA Popescu