Pagina: [Precedentã] - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - [Urmãtoare]


(urmare din pagina 3)

Importanta asezãrii continuã sã sporeascã. Hrisoavele vremii vorbesc despre existenta, în 1746, a sapte-opt biserici la Pitesti. În 1780, numãrul locuitorilor este estimat la 1.250, iar cel al caselor la 250. În anul 1791, despre Pitesti se pomeneste ca fiind „un târgusor cu opt biserici, o mânãstire, mai multe case boieresti si locuintele ispravnicilor de district”.
Catagrafia negustoreascã si fiscalã din 1824 consemneazã 1.011 familii, circa 700 de case si aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1831 se exercitau 47 de profesiuni, iar în 1832 datele statistice repartizate teritorial stabileau numãrul caselor de locuit la 773, pe cel al mahalalelor la 14, al cartierelor la patru, al tãbãcãriilor la cinci, în vreme ce animalele însemnau 1.000 de capete, toate acestea aflate în gospodãrirea a 4.000 de locuitori.
Începutul epocii moderne este legat de numele lui Tudor Vladimirescu, Pitesti, gratie prezentei sale strategice în triunghiul Pitesti - Câmpulung Muscel - Târgoviste, fiind considerat centrul prezumtiv al rezistentei revolutionare. Tabãra militarã în care Tudor Vladimirescu si-a aflat sfârsitul este astãzi Muzeul Golesti. Dupã 1821 s-au creat conditii pentru cresterea productiei mestesugãresti si pentru sustinerea acumulãrii de capitaluri. Existau, în anul 1845, o „fabricã” de pãlãrii, una de sãpun, douã de piele, una de tutun si încã una de presuri si rogojini, unde lucrau mai multi muncitori si tãrani. Au fost amenajate si modernizate sosele precum Pitesti - Bucuresti si cãi de acces ca Pitesti - Slatina - Craiova si Pitesti - Câmpulung.
În istoria fiecãrui popor existã familii, adevãrate dinastii, care marcheazã decisiv cursul acesteia. De istoria locurilor noastre se leagã numele si faptele de dreaptã slujire de tarã ale Golestilor (Dinicu, Alexandru, Nicolae) si Brãtienilor (Ion, Dumitru, Ionel, Vintilã, Dinu, Gheorghe). Acestor mari bãrbati în cuget si simtire li se datoreazã ctitorirea României Moderne, României Mari, României de azi si de mâine.
Un episod important este cel al revolutiei de la 1848, când, la propunerea lui Christian Tell, Pitestiul a fãcut parte din zona de apãrare a revolutiei, în cazul unui atac din afarã, aici fiind cantonat unul din regimentele generalului Magheru. În localitate a fost înfiintatã Garda Nationalã, care, în scurt timp, a devenit una dintre cele mai puternice unitãti de acest gen de pe teritoriul Tãrii Românesti. Pitestiul s-a remarcat ca important promotor al ideilor unioniste. Astfel, în 1848, în Pitesti au avut loc mai multe reprezentatii teatrale cu spectacolul Trâmbita Unirii de C.D. Aricescu. Unirea Principatelor din 1859 a stimulat dezvoltarea tuturor localitãtilor tãrii. La 13 septembrie 1872, Pitestiul s-a transformat într-un nod de cale feratã de însemnãtate majorã, ca urmare a faptului cã a fost datã în folosintã calea feratã Pitesti - Bucuresti - Buzãu.
Când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a vizitat orasul Pitesti, la 19 iunie 1859, orãsenii i-au prezentat o schitã sumarã a localitãtii. Orasul era împãrtit în patru vopsele (culori), avea 1.400 de case, în care locuiau 7.000 de oameni, o scoalã normalã în limba românã, douã scoli particulare - una germanã, cealaltã elinã - si un pension de fete, unde disciplinele de învãtãmânt se studiau în limbile francezã si germanã. Existau, de asemenea, 10 biserici ortodoxe, una armeneascã, o sinagogã si un spital cu 30 de paturi. La sfârsitul secolului al XIX-lea existau deja 58 de strãzi, circulate si locuite de 15.669 de pitesteni.
Orasul Pitesti a jucat un rol activ si în rãzboiul pentru cucerirea Independentei de Stat, notabil fiind sacrificiul bravilor sãi ostasi si voluntari, precum si cel al personalitãtilor de talia medicului Nicolae Codreanu. În Pitesti, între anii 1877 si 1919, s-au nãscut oameni de valoare si recunoastere nationalã - pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpãna, dramaturgul Alexandru Kiritescu, criticul literar si traducãtorul Ion Trivale, omul politic Armand Cãlinescu, ziaristul si romancierul Tudor Teodorescu-Braniste, culegãtorul de folclor si interpretul de muzicã popularã Gheorghe Teodorescu-Zavaidoc etc.
În timpul primului rãzboi mondial, tinerii argeseni au participat la bãtãliile tragicelor zile din toamna lui 1916 si...

(continuare în pagina 5)

Alexandru Ioan Cuza,
sculptor - Ioan Bolborea.
Statuia a fost amplasatã în anul 2000 în municipiul Pitesti,
pe b-dul I.C. Brãtianu.

Pitestiul interbelic