(urmare
din pagina 3)
Importanta
asezãrii continuã sã sporeascã. Hrisoavele
vremii vorbesc despre existenta, în 1746, a sapte-opt biserici
la Pitesti. În 1780, numãrul locuitorilor este estimat
la 1.250, iar cel al caselor la 250. În anul 1791, despre Pitesti
se pomeneste ca fiind „un târgusor cu opt biserici, o mânãstire,
mai multe case boieresti si locuintele ispravnicilor de district”.
Catagrafia negustoreascã si fiscalã din 1824 consemneazã
1.011 familii, circa 700 de case si aproximativ 5.000 de locuitori.
În anul 1831 se exercitau 47 de profesiuni, iar în 1832
datele statistice repartizate teritorial stabileau numãrul caselor
de locuit la 773, pe cel al mahalalelor la 14, al cartierelor la patru,
al tãbãcãriilor la cinci, în vreme ce animalele
însemnau 1.000 de capete, toate acestea aflate în gospodãrirea
a 4.000 de locuitori.
Începutul epocii moderne este legat de numele lui Tudor Vladimirescu,
Pitesti, gratie prezentei sale strategice în triunghiul Pitesti
- Câmpulung Muscel - Târgoviste, fiind considerat centrul
prezumtiv al rezistentei revolutionare. Tabãra militarã
în care Tudor Vladimirescu si-a aflat sfârsitul este astãzi
Muzeul Golesti. Dupã 1821 s-au creat conditii pentru cresterea
productiei mestesugãresti si pentru sustinerea acumulãrii
de capitaluri. Existau, în anul 1845, o „fabricã”
de pãlãrii, una de sãpun, douã de piele,
una de tutun si încã una de presuri si rogojini, unde lucrau
mai multi muncitori si tãrani. Au fost amenajate si modernizate
sosele precum Pitesti - Bucuresti si cãi de acces ca Pitesti
- Slatina - Craiova si Pitesti - Câmpulung.
În istoria fiecãrui popor existã familii, adevãrate
dinastii, care marcheazã decisiv cursul acesteia. De istoria
locurilor noastre se leagã numele si faptele de dreaptã
slujire de tarã ale Golestilor (Dinicu, Alexandru, Nicolae) si
Brãtienilor (Ion, Dumitru, Ionel, Vintilã, Dinu, Gheorghe).
Acestor mari bãrbati în cuget si simtire li se datoreazã
ctitorirea României Moderne, României Mari, României
de azi si de mâine.
Un episod important este cel al revolutiei de la 1848, când, la
propunerea lui Christian Tell, Pitestiul a fãcut parte din zona
de apãrare a revolutiei, în cazul unui atac din afarã,
aici fiind cantonat unul din regimentele generalului Magheru. În
localitate a fost înfiintatã Garda Nationalã, care,
în scurt timp, a devenit una dintre cele mai puternice unitãti
de acest gen de pe teritoriul Tãrii Românesti. Pitestiul
s-a remarcat ca important promotor al ideilor unioniste. Astfel, în
1848, în Pitesti au avut loc mai multe reprezentatii teatrale
cu spectacolul Trâmbita Unirii de C.D. Aricescu. Unirea Principatelor
din 1859 a stimulat dezvoltarea tuturor localitãtilor tãrii.
La 13 septembrie 1872, Pitestiul s-a transformat într-un nod de
cale feratã de însemnãtate majorã, ca urmare
a faptului cã a fost datã în folosintã calea
feratã Pitesti - Bucuresti - Buzãu.
Când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a vizitat orasul Pitesti,
la 19 iunie 1859, orãsenii i-au prezentat o schitã sumarã
a localitãtii. Orasul era împãrtit în patru
vopsele (culori), avea 1.400 de case, în care locuiau 7.000 de
oameni, o scoalã normalã în limba românã,
douã scoli particulare - una germanã, cealaltã
elinã - si un pension de fete, unde disciplinele de învãtãmânt
se studiau în limbile francezã si germanã. Existau,
de asemenea, 10 biserici ortodoxe, una armeneascã, o sinagogã
si un spital cu 30 de paturi. La sfârsitul secolului al XIX-lea
existau deja 58 de strãzi, circulate si locuite de 15.669 de
pitesteni.
Orasul Pitesti a jucat un rol activ si în rãzboiul pentru
cucerirea Independentei de Stat, notabil fiind sacrificiul bravilor
sãi ostasi si voluntari, precum si cel al personalitãtilor
de talia medicului Nicolae Codreanu. În Pitesti, între anii
1877 si 1919, s-au nãscut oameni de valoare si recunoastere nationalã
- pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpãna, dramaturgul Alexandru Kiritescu,
criticul literar si traducãtorul Ion Trivale, omul politic Armand
Cãlinescu, ziaristul si romancierul Tudor Teodorescu-Braniste,
culegãtorul de folclor si interpretul de muzicã popularã
Gheorghe Teodorescu-Zavaidoc etc.
În timpul primului rãzboi mondial, tinerii argeseni au
participat la bãtãliile tragicelor zile din toamna lui
1916 si...
(continuare
în pagina 5)
|
Alexandru
Ioan Cuza,
sculptor - Ioan Bolborea.
Statuia a fost amplasatã în anul 2000 în municipiul
Pitesti,
pe b-dul I.C. Brãtianu.
Pitestiul interbelic
|
